Formularea Strategiei de Internaționalizare

Formularea strategiei de internationalizare se bazeazã pe rezultatele analizei oportunitãtilor sau riscurilor si ale analizei diagnostic realizate în prealabil.

Elaborarea acesteia cuprinde trei etape:

1. Definirea obiectivelor internationale ale firmei;

2. Selectionarea pietelor si a partenerilor;

3. Stabilirea metodelor de operare (a formelor de internationalizare).

1. Definirea obiectivelor internationale ale firmei:

Aceste obiective decurg din operatiunile de bazã ale strategiei de internationalizare, care reflectã finalitatea firmei, asa cum sunt exprimate de politica sa generalã.

Optiunile de bazã se pot referi la alegeri între:

- cresterea extensivã (lãrgirea pietelor);

- cresterea intensivã (valorificarea resurselor, cresterea profitabilitãtii);

- cresterea internã (acumularea capitalului);

- cresterea externã (implantãri, achizitii, etc);

- dezvoltarea autonomã si parteneriat;

- orientarea pe termen scurt si orientarea pe termen lung;

- strategia monopolului sau multiprodus;

- concentrarea si diversificarea activitãtilor.

Obiectivele concrete ale internationalizãrii pot fi formulate sub forma unor indicatori:

- rentabilitatea capitalului investit si nivelul profitului asteptat;

- cifra de afaceri colectatã si cotele de piatã de atins pe ansamblu si pe tãri;

- ritmul de crestere prevãzut;

- ponderea bunurilor si serviciilor produse în strãinãtate, în raport cu productia internã;

- gradul de internationalizare a structurilor de capital si a resurselor financiare;

- gradul de internationalizare a resurselor umane.

2. Selectionarea pietelor si a partenerilor:

Aceastã etapã se realizeazã în raport cu oportunitãtile pe care acestea le oferã pentru firmele care îsi propun sã se internationalizeze:

a) selectionarea pietelor – presupune localizarea în diferite zone geografice. Aceastã localizare se realizeazã în functie de o serie de criterii:

- caracterul activitãtii (internationalã, multinationalã, globalã);

- consideratii economice (potentialul pietei si evolutia favorabilã a acesteia, coditiile avantajoase de derulare a afacerilor (resurse umane bune si ieftine, retea de distributie bine pusã la punct, infrastructurã acceptabilã), accesul la surse de finantare);

- consideratii juridice, administrative si fiscale (respectarea dreptului de proprietate, reglementarea liberei circulatii a bunurilor si serviciilor, regimul cursului de schimb, modul de operare al adminiustratiei fiscale, facilitãtile fiscale);

- consideratiile legate de riscul în afaceri (ratingul de tarã, nivelul de îndatorare al tãrii respective, riscurile comerciale (legate de pret, cursul de schimb, instabilitatea sistemului financiar-bancar)).

b) selectionarea partenerilor – în aceastã selectionare se pleacã de la niste criterii de afaceri ca:

- experienta acestora în afacerile internationale;

- existenta sau inexistenta unor relatii de afaceri anterioare cu firma care se internationalizeazã;

- nivelul tehnologic si potentialul comercial al firmei;

- sistemul economico-financiar al acestora;

- gradul de risc (riscul de insolvabilitate, tehnologic, etc).

3. stabilirea metodelor de operare (a formelor de internationalizare):

Aceastã etapã reprezintã alegerea diferitelor forme de internationalizare a afacerilor. În acest sens, firma poate opta pentru diferite forme de operatiuni comerciale, pentru actiuni de implantare în strãinãtate, pentru realizarea de aliante strategice sau de cooperãri, etc.