Fundamente economice ale investițiilor

Note de curs

INVESTITIA – in sens practic este o achizitie de active mobiliare sau imobliare, corporale sau necorporale intreprinsa in vederea obtinerii de fluxuri ulterioare de lichiditati ptr.cresterea bogatiei celor care angajeaza resurse, in particular financiare, in acest scop.Dintre caracteristicile fundamentale simultane si complementare ale investitiilor,retinem:

- sunt optiuni sau succesiuni de optiuni ale investitorului-posesor de capital lichid sau in natura,posesor de know-how,detonator sau creator de idei de proiect; prima optiune este aceea intre consum si investitie,urmatorele referindu-se la :procurarea resurselor(identificarea si apelarea lor),destinatia investitiilor(construirea portofoliului),definirea si alegerea variantelor tehnice,comerciale,financiare,etc,stabilirea parteneriatelor,aliantelor strategice,contractelor etc.

- se deruleaza pe perioade de timp in care apare o renuntare la efecte imediate, sigure,in favoarea sperantei obtinerii unor castiguri viitoare sigure

- sunt acompaniate de fluxuri successive de lichiditati sub forma de plati sau costuri (iesiri),incasari si beneficii (intrari)

Scopul fundamental al investitiilor :de a creste bogatia proprietarilor, si implicit a valorii intreprinderii, scopul imediat fiind mai particular:cresterea productivit.,diversificarea activitatilor,imbunatatirea condit.de munca (cresterea patrimoniului proprietarilor).Ptr.intreprindere invst.au ca finalitate cresterea activului fix si numai ca exceptie este asimilata investitiilor cresterea activului circulant (bani disponibili in casa si banci, soldul clienti,stocul de mat.prime). cresterea NFR ca urmare a unor fuziuni, aporturi in natura, restructurari de active sau passive etc este si trebuie acoperita prin investitii corespunzatoare.

Punctul de vedere contabil pune accentual pe aspecte cuantificabile si oarecum stabile in timp ca sip e conditii fixate conventional la nivelulsistemului contabil respective (durata si valoare in cele mai multe reglementari). La nivelul investitorului elementar, investitia apare doar ca una financiara, valoarea contabila fiind egalacu valoarea lichiditatilor plasate in titluri,depozite s.a.Pentru intermediarul financiar sumele vehiculate intre investitorul elementar sic el direct nu sunt investitii proprii.De retinut ca ptr.contabilitate investitia este considerate ca o cheltuiala din care se obtinbunuri sau servicii ce vor fi exploatate pe durata mai multor cicluri(mai multi ani de regula) si care, in acelasi timp fac obiect al propietatii agentului respective. In sens juridic,invest.acopera achizitiile sau apropierea oricarora din elementele care pot constitui obiect al dreptului de proprietate,ca elemente ale unui patrimoniu (care formeaza capitalul unei persoane fizice sau juridice): gospodariile rurale sau urbane, echipamentele productive,vehiculele,valorile imobiliare, banii, bunurile imateriale etc.Aceste bunuri si terenuri pot aduce sau nu venit,renta sau remunerare, plasarea de lichiditati sau de alta natura, achizitionarea lor fiind investitie in sens juridic ptr.cel ce o realizeaza.Cumpararea de obligatiuni,de ex. nu este investitie in sens juridic.

Sub aspect financiar, invest.reprezinta plasamente pe pitele financiare ale excedentelor de renta neconsumate de posesorul de capital financiar(acesta fiind mai degraba un sens restrictive).In general orice investitie poate fi privita sub aspect financiar ca o cheltuiala sau resursa avansata care genereaza prin exploatare,venituri,economii,castiguri.

Inchirierea ca si leasingul(credit-bail), din pct.de vedere financiar, apar ca modalitati de finantare a investitiilor, iar in sens contabil nu sunt investitii.Capitalul,in acceptiune financiara, este privit ca suma de bani care nu a fost consumata de proprietar si,care, plasata pe piata financiara,poate produce o renta. Sub aspect economic, investitiile apar ca sume alocate ptr.achizitionarea de elemente productive (cresterea ativelor de productie) : terenuri,cladiri, echipamente, patente etc,adica elem.care formeaza activul fix al intreprinderii.Sunt investitii in sens economic:

- chelt.ptr cumpararea de echipamente si alte bunuri productive(ce vor produce efecte fizice : de ex.bunuri si servicii );

- refacerea capacitatii de autofinantare:

- rambursarea datoriilor pe termen mediu si lung:

- crearea de surplus la venituri;

- chelt.de promovare,programe de inovare si perfectionare tehnica si tehnologica

- chelt.de formare si conversie profesionala, cercetare-dezvoltare,creare si lansare de noi produse;

La modul general sunt investitii in sens economic resursele (financiare, tehnice, comerciale, materiale etc)avansate intr-o perioada viitoare cu scopul obtinerii unor efecte sperate intr-o perioada viitoare, efecte superioare platilor efectuate sub forma de investitii, chelt.de exploatare si remunerarea capitalurilor corespondente.Sensul economic acorda prioritate legaturii dintre investitii si modificarea stocului de capital ca factor de productie. Cumpararea de actiuni pe piata financiara este o investitie financiara, dar nu si economica, ptr.ca asfel nu se transfera decat dreptul de proprietate asupra unor bunuri productive existente, stocul de capital economic ramanand acelasi.In cazul in care cumpararea de actiuni precede o crestere a capitalului avem de-a face cu o investitie financiara si economica in acelasi timp.(ca si cump de obligatiuni)

Unele achizitii sunt investitii din pct de vedere economic,darn u si din pct de vedere financiar (cumpararea de factori productivi prin finantare din beneficiile retinute).Diferentierea intre dimensiunea juridical si financiara a investitiilor este valabila numai la nivel micraeconomic,pe cand acceptiunea economica are valabilitate atat la nivel macro-,cat si la nivel microeconomic.Sensul financiar si cel economic sunt complementare in raport cu vol. investit.la un moment dat.

In sens cantitativ,pentru o perioada data,investitiile nu sunt determinate ca diferenta de stoc de capital intre sfarsitul si inceputul perioadei respective.Aceasta diferenta poate fi numita dezinvestitie sau consum de capital.Totusi dezinvestitia urmareste ca si investitia,cresterea bogatiei actionarilor, realizandu-se in masura in care lichiditatile ce pot fi degajate pot capata o destinatie mai rentabila fie prin reinvestire in intrepr.(prin restructurarea portofoliului de active),fie prin retrocedare catre aportorii de capital( prin diminuarea activului).