Fundamentele Analizei Macroeconomiei

Tema 1: Fundamentele analizei macroeconomice

1. Acţiune umană, raritate şi proprietate

- Acţiune umană, scopuri, mijloace

- Acţiunea umană este comportament conştient care presupune utilizarea de mijloace rare pentru atingerea scopurilor propuse

- Raritate

- Raritate economică (“sfera mijloacelor este mai restrânsă decât sfera scopurilor”; J.G. Hulsmann)

- Raritate tehnologică/fizică (există un volum limitat dintr-o anumită resursă în univers)

- Obs: cele două sunt diferite: există resurse rare în sens fizic care nu sunt rare în sens economic (nu servesc nici unei nevoi; mai precis cererea efectivă pentru ele este nulă)

- Nevoi versus cerere

– Nevoile sunt virtual nelimitate; cererea efectivă este întotdeauna limitată (Ex: aş nevoie de elicopter pt. a ajunge mai repede la curs; cererea mea pentru elicoptere este totuşi nulă)

- Problema economică

- Alocarea resurselor rare (economisirea lor) cu utilizări alternative către cele mai urgente/ importante nevoi (Lionel Robbins)

- Problema tehnologică

- Alocarea unor resurse în vederea realizării unui optim tehnologic

- Problema ecologică

- Alocarea resurselor astfel încât mediul să nu se degradeze

- Problema psihologică

- Cum se formează nevoile? Cum se aleg scopurile? (economia consideră aceste lucruri ca date şi porneşte de la ele; începe acolo unde psihologia se termină)

- Obs.: cele 4 probleme sunt diferite

- Acţiunea umană presupune controlul exclusiv al resurselor, deci presupune proprietatea

- Căile de dobândire a proprietăţii:

– Economice

- Proprietatea asupra resurselor corporale proprii

- Aproprierea originară (homesteading (John Locke); adică preluarea în proprietate a resurselor nedeţinute de nimeni)

- Producţia

- Schimbul

- Transferurile unilaterale voluntare (cadouri, moşteniri, donaţii, sponsorizări)

– Politice

- Taxarea/impozitarea

- Jaful

2. Economia individului izolat

- Bunuri economice şi condiţii generale ale acţiunii umane

– Bunurile economice: sunt rare; fac obiectul economisirii

– Condiţiile generale ale acţiunii umane: nu sunt rare; nu fac obicetul economisirii; sunt însă o precondiţie a desfăşurării activităţii economice (structura universului; gravitaţia; aerul etc.)

- Bunuri economice: de consum şi de capital

– Bunurile de consum: satisfac direct o nevoie (ex.: un baton ciocolată)

– Bunurile de capital (mijloacele/factorii de producţie): satisfac indirect o nevoie, participând la producţia altor bunuri de consum (ex.: o tigaie; un strung)

- Obs: până la urmă calitatea de bun de consum sau de capital nu este dată atât de caracteristicile exterioare ale bunurilor, cât e poziţia lor în structura producţiei

- Problema timpului

– Acţiunea umană se desfăşoară în timp (ia timp); timpul este resursă rară => trebuie economisit

– Preferinţa de timp: caeteris paribus, individul preferă să îşi atingă scopurile mai degrabă mai devreme decât mai târziu; sau, altfel spus, datorită existenţei timpului există bunuri viitoare şi bunuri prezente: caeteris paribus, bunurile prezente sunt mai “valoroase” decât bunurile viitoare de acelaşi tip

– Producţia se desfăşoară în timp şi are structură stadială (stadii inferioare de producţie, sau mai apropiate de consum; şi stadii superioare de producţie, sau mai îndepărtate de consum)

- Problema acumulării de capital

– Presupune că Crusoe poate prinde cu mâna 5 peşti / zi; pentru supravieţuire trebuie să consume 3 peşti pe zi;

– Dacă şi-ar confecţiona o plasă, ar putea prinde câte 30 de peşti pe zi; producerea plasei ia 10 zile complete de muncă

– Producerea plasei necesită provizii de 30 de pesti (3 peşti/zi * 10 zile); Crusoe poate face aceste provizii în minim 15 zile (pune deoparte 5-3=2 peşti pe zi)

- Problema acumulării de capital (continuare)

– Crusoe trebuie (şi) să aştepte:

- 15 zile până se poate apuca de producerea plasei

- 15+10=25 zile până se va putea bucura de un proces de producţie mai performant (şi de posibilităţi de consum mai ample)

- La final vom spune că Crusoe a “acumulat capital” (proces legat de timp şi desfăşurat în timp)

– Venit, consum, economisire (abţinere de la consum prezent), investire