Geografie Economică Mondială

CAPITOLUL I

NIVELE SPAIALE DE ANALIZA ÎN GEOGRAFIA ECONOMICA

Obiective specifice ale unitaii de învaare:

- cunoaterea ansamblurilor regionale geopolitice i geoeconomice;

- înelegerea mecanismelor de distribuie i configurare teritoriala a acestora.

Câmpul de studiu al geografiei economice îl constituie analiza repartiiei teritoriale a

produciei, consumului si schimbului, prin logica sistemica si a relaiilor cauza-efect. Prin

aceasta, coninutul ei devine relevant pentru stiinele economice si administrative,

procesele vizate fiind rezultatul unor iniiative proprii fiecarui grup uman condiionat de o

anumita conjunctura fizica sau politico-economica si istorica.

Producia, consumul si schimbul reprezinta subsisteme eseniale si determinani ai

activitaii economice, indiferent de natura bunurilor si serviciilor vehiculate.

Cuvintele cheie ale definiiei (repartiie teritoriala – producie, consum, schimb) ne

conecteaza implicit la repere intrinseci geografiei – spaiul si teritoriul – si apoi la coninutul

efectiv al acestei ramuri de stiina – analiza fiecarei componente din structura economica

(industrie, agricultura, transporturi, comer si turism) la nivel regional.

Structura oricarei analize geografico-economice trebuie sa includa întotdeauna

cele doua dimensiuni ale definiiei acestei ramuri de stiina, respectiv,

geografia economica – stiina care explica repartiia spaiala/teritoriala a

produciei, consumului si schimbului, prin prisma relaiilor cauza – efect.

Ca atare, se identifica necesitatea cunoasterii particularitailor spaiului analizat, pe care se

grefeaza coninutul concret al oricarei activitai economice, coninut privit prin prisma

subsistemelor producie – consum – schimb, sub aspect structural, la nivel de ramuri si

subramuri economice.

Spaiul la care se aplica analiza geografico-economica mondiala este spaiul

mondial, respectiv diversele decupaje care funcioneaza ca subspaii cu încarcatura

economica, politica sau mixta.

Realitatea contemporana si mai ales cea care se prefigureaza funcioneaza însa ca o

dimensiune ce trebuie obligatoriu integrata în demersul stiinific, ca atare o adevarata

geografie economica a lumii contemporane trebuie sa se raporteze la « decupajele » ce sau

conturat pe harta politica, geografia economica mondiala putând fi vazuta si ca o

geografie a marilor structuri geoeconomice.

DE LA GEOPOLITICA LA GEOECONOMIE

O serie de teoreticieni între care îl citam aici pe Immanuel Wallerstein au încercat

sa arate ca înca din timpurile moderne s-a constituit sub egida occidentului, în cadrul

imperiilor coloniale, o economie mondiala înlocuita astazi de zone de influena. Economia

mondiala mobilizeaza un ansamblu de infrastructuri - rute maritime, reele aeriene, reele

de telecomunicaii - si de instituii - FMI, Banca Mondiala, banci multi-naionale, companii

de asigurare, scoli de afaceri - care îi asigura meninerea si dezvoltarea.

Economia mondiala nu este numai un spaiu de competiie între actorii care o

domina (marile întreprinderi multinaionale) ci si un câmp geo-politic al conflictelor dintre

state: conflicte armate, tensiuni protecioniste, conflicte comerciale sau fiscale.

Capitolul I Nivele spa
iale de analiza în geografia economica

Geografie economica mondiala

Organizarea si funcionarea economiei mondiale sunt strâns corelate conjuncturii

geopolitice. Totusi, spaiul economic mondial nu a devenit un spaiu politic si social.

Veritabilele spaii socio-politice se situeaza la scara inferioara.

Funcionarea economiei mondiale îsi exercita influena asupra economiilor si

societailor naionale sau locale. Totusi naiunile, colectivitaile locale, familiile, pastreaza

înca o indiscutabila autonomie faa de mecanismele economiei mondiale. Spaiul istoric

al naiunii sau regiunii, spaiul familial traduc alte procese si alte realitai decât logica

economiei mondiale.

Statul-naiune s-a impus în momentul în care începea sa se constituie o economie

mondiala, nefiind numai o forma perfecionata de organizare politica, ci vizând crearea

unei economii naionale prin integrarea si amenajarea diferitelor pari ale teritoriului sau.

Spaiul socio-economic al statului-naiune este un spaiu al interaciunilor nu

numai între actorii vieii naionale ci si între diversele comunitai locale, interaciuni de ordin

economic, etnic sau religios.

Între nivelul spaial al economiei mondiale si teritoriul de stat se interpune noiunea

de arie culturala sau arie de civilizaie.

Pentru indivizi, spaiul statal si cel al economiei mondiale ramân spaii puin

cunoscute, spre deosebire de spaiul trait, cel al interaciunilor reale ale indivizilor, spaiul

cotidian al orasului, al regiunii unde individul gaseste grupuri de referina si unde se

insereaza organizaiile care structureaza esatura economica, între-prinderea sau

administraia.

1.1. Spaiul geoeconomic – origini si stare

Cei ce vor parcurge rândurile de faa se vor gândi cu sigurana ca este imposibil sa-i

pastrezi echilibrul într-o abordare geoeconomica si sa nu aluneci pe panta consideraiilor

cu tenta geopolitica, mai ales ca grania dintre ele este adesea superflua. În fapt, atât

geoeconomia cât si geopolitca sunt categorii dinamice, ce implica o analiza si un

management al schimbarilor complexe cu reprezentare spaiala, deci o spaializare a

proceselor politice si economice, dar...

Geopolitica Geoeconomia

...îsi are originea în sfârsitul imperiilor

...urmareste cresterea autarhiei naionale

...reflecta lupta dintre statele hegemonice

...îsi are originea în sfârsitul razboiului rece

...urmareste descresterea autonomiei

naionale

...reflecta lupta pentru o poziie mondiala

într-un sistem hegemonic (în care SUA are

o dominana evidenta, dar nu imperialista)

(Walerstein, 2000)

Deschiderea frontierelor si liberalizarea schimburilor au favorizat apariia firmelor

multinaionale dotate cu strategii cu adevarat planetare. De cealalta parte, statele s-au

angajat alaturi de întreprinderile lor naionale, în politici ofensive de cucerire a pieelor

exterioare si de luare sub control a sectoarelor de activitate considerate strategice. Pentru

state, cautarea puterii si afirmarea rangului lor pe scena mondiala depind astazi de

sanatatea lor economica, de competitivitatea întreprinderilor si de locul pe care îl ocupa în

comerul mondial. Într-o lume din ce în ce mai globala interesele politice ale naiunilor se

supun definitiv intereselor economice. Aceasta glisare semnaleaza deschiderea unei noi

Capitolul I Nivele spa
iale de analiza în geografia economica

Geografie economica mondiala

ere, aceea a geoeconomiei. Emergena acestui concept marcheaza o ruptura

fundamentala cu trecutul.

Utilizat înca din anii ’70 în formulari referitoare mai cu seama la micro-economie spaiala

(Perroux,1970), în intenia unei sinonimii cu polii de crestere, „spaiul geoeconomic” nu va

fi utilizat frecvent în literatura economica si geografica occidentala decât dupa 1990.

Fara sa i se suprime conotaiile micro-economice, spaiul geoeconomic devine nu doar o

aglutinare a „polilor de crestere” sau a „districtelor industriale” ci o structura calitativa noua

emersa din suprapunerea si combinarea succesiva a unor aciuni economice cu raza din

ce mai mare.

În abordari noi, atribute noi vin sa defineasca fenomenele si procesele dinamice. Se

vorbeste din ce în ce mai mult de modelul centru-periferie ca posibila paradigma a

înelegerii evoluiilor macro si mezo-regionale.

Folosirea termenilor de centru si periferie în economia mondiala, datorata lui Im.

Walerstein se refera în special la procesele complexe care au loc în aceste zone si nu la

areale. Statele centrale sau periferice sunt definite de procesele centrale sau periferice ce

au loc în interiorul lor. Spaiul nu poate fi central sau periferic, ci structurat de procese

centrale sau periferice, astfel ca în fiecare moment unul din cele doua procese este

dominant, determinând dezvoltari economice inegale, ceea ce conduce la zone centrale si

zone periferice. Procesele centrale constau în relaii de producie complexe, salarii mari,

tehnologie avansata, producie diversificata. Nivelele de aplicare sunt multiple, dar cele

mai utilizate ramân cele ale spaiului mondial, macro-regional si naional.

În aceeasi nota, a opoziiei forelor centrifuge si centripete, sunt concepute modelele

geografice ale diviziunii lumii între arile industriale si non-industriale, emergena

inegalitailor regionale în cadrul arilor în curs de dezvoltare si a centrelor urbane gigant,

care ar putea sa raspunda întrebarii mai vechi – cum se poate ca mici accidente ale

istoriei sa transforme o ara într-o poriune a „miezului” industrial în timp ce alta devine

parte a periferiei de producie primara? (Krugman, 1998)