Gestiunea financiară a întreprinderii - curs 1

Curs 1

Domeniul financiar al intreprinderii

Intreprinderea si fluxurile sale

Intreprinderea este o entitate organizatorica care are un triplu caracter: tehnico-productiv, economic si social si este locul de desfasurare al fenomenelor si proceselor economice. Scopul activitatii intreprinderii il reprezinta productia de bunuri si prestare de servicii care sunt solicitate si care au desfacerea asigurata pe piata. Orice intreprindere prezinta un potential tehnico productiv care defineste obiectul sau de activitate si un potential uman. Astfel intreprinderea apare ca un complex de relatii de natura interna intre structura organizatorica si functiile proprii si relatii de natura externa cu mediul ambient si anume furnizori, creditori, institutii de credit cum ar fi statul, etc.

Fenomenele si procesele economice desfasurate in intreprindere sunt rezultatul unor acte constiente care urmaresc mentinerea si dezvoltarea pietelor de desfacere, respectiv a deciziilor care privesc numeroase fluxuri, dezvoltarea intreprinderii si atragerea resurselor. Deciziile genereaza numeroase fluxuri care pot fi: fluxuri reale(materiale) concretizate in bunuri si servicii si fluxuri financiare(monetare) aparute in contrapartida la fluxurile reale sau pentru constituirea capitalului intreprinderii si onorarea obligatiilor fata de stat. Rezulta ca fluxurile financiare pot fi de 2 feluri si anume:

a) fluxuri financiare autonome(independente);

b) fluxuri financiare complementare(induse).

a) Pentru realizarea obiectului sau de activitate (obtinerea de bunuri si servicii) si atingerea scopului propus (obtinerea de profit) intreprinderea realizeaza legaturi cu piata capitalurilor, piata factorilor de productie, piata consumatorilor si cu statul ca autoritate publica. In primul rand se realizeaza legatura cu piata capitalurilor (piata financiara si bancara), infiintarea intreprinderii fiind legata de constituirea capitalului social al acesteia. Astfel prin emisiunea de actiuni, obligatiuni, contractarea unor credite bancare, intreprinderea isi constituie capitalul social. Ulterior prin capitalizarea unei parti din profitul realizat de intreprindere se poate majora capitalul social, deci se constituie un flux financiar dinspre partea capitalului reprezentata de actiuni, obligatiuni, credite bancare, in sens contrar se constituie si un flux financiar dinspre intreprindere spre piata capitalurilor, reprezentat de plata dividendelor, rambursarea creditelor sau plata dobanzilor aferente.

Capitalul intreprinderii se formeaza prin fluxuri financiare autonome care au la baza acumulari financiare anterioare din afara intreprinderii sau din intreprindere si care sunt operatiuni independente de cele de productie. Aceste operatiuni care conduc la modificarea cantitativa si a naturii diferitelor active financiare pot fi grupate in 3 categorii: de pret, de aport de capital si de imprumut.

Cea de a doua categorie de fluxuri financiare autonome este legata de obtinerea si repartizarea profitului net a intreprinderii. In acest caz, relatia se stabileste intre intreprindere si stat pentru plata impozitului pe profit si a celorlalte obligatii fata de stat (impozite, taxe, contributii), dar intreprinderea poate beneficia si de anumite scutiri la plata impozitelor sau taxelor, precum si de unele subventii de la bugetul de stat, deci se creeaza 2 fluxuri financiare economice dinspre intreprindere spre stat (plata de impozite, taxe) si dinspre stat spre intrepindere(subventii, scutiri de impozite, taxe).

b) Fluxurile financiare complementare fluxurilor reale sunt generate de relatia intreprinderii cu piata factorilor de productie si cu piata consumatorilor. Dupa constitutia capitalului intreprinderii este utilizat prin intermediul fluxurilor financiare complementare. Mai intai se creeaza legatura cu piata factorilor de productie (furnizori si forta de munca). Relatia intreprinderii cu furnizorii genereaza o dualitate de fluxuri si anume un flux real de produse si servicii dinspre furnizori spre intreprindere si un flux financiar complementar dinspre intreprindere spre furnizori reprezentand contravaloarea acestora. Cele 2 fluxuri au naturi diferite, sensuri contrare si se echilibreaza valoric la nivelul pretului negociat.

Deasemenea intreprinderea angajeaza forta de munca, iar aceasta pentru munca prestata va primi salariul in bani. Se creeaza dualitatea flux real – flux financiar complementar de naturi diferite, sensuri contrare si care se echilibreaza la nivelul salariului negociat. Dupa obtinerea produselor sau prestarii serviciilor, intreprinderea intra in legatura cu piata consumatorilor. Astfel, iau nastere 2 fluxuri si anume: un flux real reprezentat de bunuri si servicii dinspre intreprindere spre consumatori si un flux financiar complementar ce reprezinta pretul negociat de la clienti spre intreprindere.

In cadrul fluxurilor duale, desi fluxul real determina fluxul financiar complementar, totusi fluxurile financiare sunt cele ce determina marimea fluxurilor reale. In realitate pot exista si fluxuri reale care sa fie urmate de fluxuri financiare complementare fiind vorba de posibilele donatii de care pot beneficia unele intreprinderi.

Marea masa a fluxurilor reale sau financiare angajate de intreprindere evidentiaza faptul ca aceasta se situeaza in centrul proceselor economice, este celula de baza a economiei si o veriga importanta in asigurarea unei circulatii monetare eficiente si rapide.