Gestiunea Institutiilor Publice

INSTITUŢIILE PUBLICE

Instituţiile publice reprezintă instrumentele prin intermediul cărora un stat îşi organizează şi execută funcţiile sale. Aceste instituţii sunt dezvoltate într-o structură piramidală, bine reprezentată atât pe orizontală cât şi pe verticală. Sistemul instituţional central se numeşte „Administraţia centrală” iar în România aceasta cuprinde:

- instituţii legislative:

- Parlamentul;

- Instituţii executive:

- Preşedinţia României;

- Guvernul;

- Ministere;

- Agenţii de stat;

- Banca Naţională a României;

- alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.

- Instituţii judecătoreşti:

- Curtea Supremă de Justiţie;

- Parchetul Naţional Anticorupţie;

- Consiliul Superior al Magistraturii;

Instituţiile publice la nivel local cuprind:

- - instituţii legislative:

- consiliile judeţene;

- consiliile locale;

- Instituţii executive:

- Prefecturile;

- primăriile;

- alte instituţii publice de interes local

- Instituţii judecătoreşti:

- instanţele judecătoreşti;

- tribunalele;

- parchetele.

Un alt criteriu de clasificare a instituţiilor publice, care prezintă interes pentru gestiunea acestor entităţi este în funcţie de modul de finanţare:

- instituţii publice finanţate integral de la buget;

- instituţii publice cu finanţare mixtă;

- instituţii publice care îşi asigură integral veniturile pentru acoperirea cheltuielilor;

- instituţii publice care sunt finanţate din fonduri extrabugetare conform legii.

Un alt criteriu de clasificare al instituţiilor publice îl constituie obiectul activităţii acestora:

- instituţii administrative:

- ministere;

- alte organisme centrale;

- prefecturi;

- primării.

- instituţii de specialitate:

- domeniul social-cultural:

- învăţământ;

- sănătate;

- asistenţă socială;

- sport şi tineret;

- domeniul apărării naţionale;

- domeniul ordinii publice;

- domeniul economic.

Atribuţiile acestor instituţii sunt de a reprezenta şi a acţiona în numele şi interesul statului în toate sferele activităţii economico-sociale.

Socializarea orânduirii capitaliste a determinat un rol tot mai important al statului care a fost nevoit să-şi dezvolte structuri tot mai complexe din punct de vedere al domeniului de activitate.

Instituţiile publice produc bunuri şi prestează servicii care sunt distribuite în marea lor majoritate cu titlu gratuit sau la preţuri inferioare costurilor.

Conducătorii instituţiilor publice sunt ordonatori de credite clasificaţi în funcţie de subordonarea instituţiei:

- ordonatori principali de credite: miniştri, conducătorii autorităţilor publice şi conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;

- ordonatori secundari de credite: conducătorii celorlalte instituţii publice care se află direct în subordinea ordonatorilor principali de credite;

- ordonatori terţiari de credite: conducătorii instituţiilor publice subordonate unităţilor a căror conducători sunt ordonatori secundari de credite.

Responsabilităţile ordonatorilor de credite sunt diferite în funcţie de nivelul ierarhic al acestora. Astfel:

- ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale şi aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu;

- ordonatorii secundari de credite aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii şi a celor din bugetele fondurilor speciale şi repartizează creditele bugetare aprobate pe unităţi ierarhic inferioare;

- ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru nevoile unităţilor pe care le conduc potrivit prevederilor din bugetele aprobate.