Gestiunea Portofoliului

1.1. Concepte, definitie, trasaturi

Sistemul financiar, prin definitie, reprezinta ansamblul institutiilor si pietelor care interactioneaza între ele, pentru a îndeplini anumite functii, dintre care cea mai importanta este facilitarea transferului de fonduri de la cei care înregistreaza excedente, catre cei care se confrunta cu necesitati financiare.

Piata financiara reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin intermediul carora capitalurile disponibile si dispersate din economie sunt puse la dispozitia unitatilor solicitatoare de fonduri.

Piata financiara poate fi definita si ca mecanismul prin care activele financiare sunt emise si introduse în circuitul economic. Caracteristica principala a pietelor financiare este aceea ca faciliteaza întâlnirea cererii si ofertei de titluri, oferta de titluri provenind de la unitatile care înregistreaza deficite.

În functie de durata de viata a titlurilor financiare, distingem doua componente a pietei financiare:

- piata monetara – piata pe care se tranzactioneaza titlurile cu o perioada de viata mai mica de un an.

- piata de capital – pe aceasta piata, întâlnim titluri cu scadenta mai mare de un

an.

Aceasta clasificare este data de scoala anglo-saxona ce se bazeaza pe manifestarea libera a cererii si ofertei. Cealalta scoala, europeana, fixeaza ca punct central sistemul bancar în postura de jucator pe toata piata de capital ce se împarte în: piata monetara (capitaluri atrase pe termen scurt si mediu), piata ipotecara (capitaluri atrase pentru constructia de locuinte) si piata financiara unde se emit, plaseaza si tranzactioneaza titlurile de capital pe termen lung.

Piata de capital – reprezinta ansamblul relatiilor si mecanismelor prin care se realizeaza transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital (investitorii) catre cei care au nevoie de capital (emitentii), cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare) si prin intermediul unor operatori specifici (societatile de valori mobiliare).

Piata de capital prezinta urmatoarele trasaturi:

- piata deschisa – plasamentul este efectuat în marea masa a investitorilor, iar tranzactiile cu valori mobiliare au caracter public;

- utilizeaza instrumentele pe termen mediu si lung –sunt produsele specifice;

- negociabilitate si transferabilitate – valorile mobiliare se pot negocia si transfera între persoane;

- este o piata intermediata – tranzactionarea se face prin intermediari.

1.2. Componentele pietei de capital

Piata de capital are doua componente, întâlnite si sub denumirea de functii, diferentiate dupa emiterea (producerea) si tranzactionarea (comercializarea) titlurilor financiare:

- Piata primara – vânzare initiala de titluri;

- Piata secundara – revânzare de titluri.

1.2.1. Piata primara

Piata primara – este piata pe care se vând si se cumpara titlurile nou emise.

Participantii pe piata primara de capital sunt:

- solicitantii de capital: statul si colectivitatile locale, întreprinderile publice si cele private;

- ofertantii de capital: persoane particulare, agenti economici, banci, case de economii, societati de asigurare, fonduri de pensii;

- intermediarii: societati de servicii de investitii financiare, banci comerciale.

1.2.2. Piata secundara

Piata secundara – este piata pe care titlurile deja emise în cadrul pietei primare, sunt tranzactionate.

Succesul pietei secundare este asigurat de urmatoarele caracteristici:

- eficienta: - administrativa – birocratie redusa în ce priveste întocmirea documentatiilor privind emisiunea si tranzactionarea de actiuni; utilizarea unor tehnici moderne, computerizate, în colectarea informatiilor si evaluarea acestora;

- financiara – costuri reduse din punct de vedere al numarului de comisioane, dar si a cuantumului acestora.

- lichiditate – prin oferta si cererea bogata de fonduri si titluri;

- stabilitate – data de fluctuatii în limite rezonabile ale cursului titlurilor si a indicatorilor generali ai pietei. Aceasta trasatura se poate aprecia si dupa crizele prin care a trecut piata ce trebuie sa fie rare si de scurta durata;

- transparenta – se realizeaza prin disponibilitatea si calitatea informatiilor oferite;

- corectitudine – tratarea echidistanta a tuturor actorilor din piata si contracararea tendintelor de manipulare a pietei, cu alte cuvinte legea sa fie aplicata la fel pentru toti;

- protectie – investitorii trebuie protejati împotriva practicilor ilegale ale celorlalti participanti: intermediari, burse, societati de investitii financiare etc.

- reglementare – cadrul juridic compus din legislatie si de reglementari interne trebuie sa fie bine determinat, stabil în timp si respectat;