Gestiunea Riscului

1. Conceptul de risc

În afaceri, majoritatea deciziilor se iau în condiţii de risc şi incertitudine. De la investiţia în acţiunile unei firme cotată la bursă până la decizia de lansare a unui nou produs sau construcţia unui amplu proiect de infrastructură este necesară cunoaşterea riscului. A apărut şi s-a dezvoltat – mai ales în ultimul deceniu – un sistem de analiză, menit să ajute managerii în procesul de luare a deciziilor, care a dus la consolidarea unei industrii a riscului. În plan academic fundamentele teoretice care stau la baza acestei evoluţii au determinat formarea unei ramuri interdisciplinare – managementul riscului.

Procesul de analiză a riscului nu este la fel de nou ca fenomenul de dezvoltare a industriei riscului din ultimii 10 ani. Evoluţia recentă se datorează liberalizării schimburilor (apariţiei „satului global”) care facilitează accesul la noi pieţe (deci riscuri noi) şi mai ales dezvoltării tehnologice care înlesneşte măsurarea riscului. Dacă globalizarea a însemnat creşterea complexităţii riscurilor, revoluţia tehnologică a permis gestionarea mai eficientă a acestora.

Există mai mulţi termeni care descriu, dintr-o perspectivă sau alta, o sferă mai largă în jurul conceptului de risc, fără a fi neapărat valabil consensul asupra diferenţelor de semnificaţie dintre ei: incertitudine, nedeterminare, ambiguitate.

Nedeterminarea oferă o imagine cu privire la limitele principale ale determinării unui fenomen, caracterul obiectiv impredictibil al acestuia.

Ambiguitatea se referă la incapacitatea subiectului de a determina cu claritate semnificaţia situaţiilor în care urmează să acţioneze.

Termenul incertitudine este utilizat pentru a desemna capacitatea limitată a cunoştinţelor noastre, fie că această limitare provine din nedeterminare fie din caracterul aproximativ al informaţiilor existente la un moment dat.

Riscul poate fi considerat a fi asumarea mai mult sau mai puţin conştientă a rezultatelor alegerii făcute. El nu se referă la fragilitatea cunoştinţelor, ci la probabilitatea de reuşită sau eşec a acţiunii realizate pe baza unei decizii oarecare. Riscul poate proveni fie din nedeterminarea (inexistenţa informaţiilor) rezultatului acţiunii, fie din caracterul ambiguu al informaţiilor pe care le avem la un moment dat.

Din perspectiva unui agent economic riscul este exprimat prin cifra care arată dispersia sau volatilitatea în jurul unei anumite medii.

Risk Waters Group, o filială a companiei JP Morgan, defineşte gestiunea riscului ca fiind controlul şi limitarea riscurilor cu care se confruntă o organizaţie ca urmare a expunerilor la schimbările variabilelor de pe piaţă.

În documentele oficiale ale Comitetului de la Basel se consideră că situaţiile care duc la expunerea la risc a unei organizaţii pot apărea ca urmare a impactului financiar al uneia dintre variabilele pieţei (riscul de piaţă), datorită faptului că organizaţia nu este pregătită pentru a răspunde la astfel de ameninţări (riscul operaţional), din cauza incapacităţii de plată a unui partener (risc de credit) ori ca urmare a faptului că un anumit contract nu este valabil (riscul legal).

Dacă vom observa toate iniţiativele de dezvoltare a unei discipline a riscului putem afirma că, în general, prin gestiunea riscului se urmăreşte construcţia unui aparat care să permită mai întâi identificarea şi cuantificarea riscurilor pentru ca ulterior, în funcţie de atitudinea faţă de risc, să se ia o decizie cu privire la ignorarea, asumarea sau evitarea lor.

Identificarea depinde foarte mult de sistemul informaţional. Calitatea informaţiei pe care o are o companie poate fi îmbunătăţită prin creşterea cheltuielilor cu cercetarea (de exemplu, o cercetare cu privire la aflarea cotei de piaţă probabile a unui anumit produs într-o anumită zonă geografică). În acelaşi timp, banii cheltuiţi pentru obţinerea mai multor informaţii se adaugă la cheltuielile totale aferente unei anumite direcţii de acţiune. Prin urmare, este importantă aprecierea necesităţii unei informaţii perfecte în raport cu costurile de obţinere a acestei informaţii.

Cuantificarea presupune folosirea unor instrumente matematice (metode cantitative) şi, mai ales, dezvoltarea unor aptitudini de interpretare a rezultatelor astfel obţinute. Procesul de analiză a riscului presupune calculul de probabilităţi ceea ce pune problema previziunii economice.

Previziunea economică este o ramură a economiei care are ca obiect anticiparea fenomenelor economice. Companiile sunt nevoite să realizeze previziuni ale condiţiilor pieţei atunci când se pune problema planului de producţie. Guvernele realizează prognoze atunci când decid politica bugetară sau monetară. În funcţie de cel care face previziunea şi de natura metodelor folosite, acestea variază de la simple extrapolări bazate pe evenimente trecute până la prognozele sau simulările pentru întreaga economie. Atât la nivel micro cât şi la nivel macro previziunile presupun construcţia de modele matematice.

Fundamentele teoriilor decizionale clasice, bazate pe presupoziţia certitudinii, sunt din ce în ce mai puternic erodate de situaţiile reale care nu corespund cerinţelor de cunoaştere completă şi corectă a tuturor condiţiilor şi efectelor producerii unui eveniment. Ca o consecinţă directă a acestui fapt, în teoria modernă a deciziei nu se mai operează cu certitudini absolute, cu estimări precise ale evoluţiei unui anumit element sau fenomen, ci decidenţii recurg tot mai des la estimări probabile incerte, la noţiuni ca risc şi incertitudine. Cele mai multe decizii se iau în condiţii de risc şi incertitudine, incompletă cunoaştere a uneia sau mai multor « variabile » fiind o constantă a activităţii economice şi o cauză care explică într-o măsură mai mică sau mai mare diferenţele între rentabilitatea diverselor proiecte de afaceri.

Riscul este privit ca un fenomen care provine din circumstanţe pentru care decidentul este în măsură să identifice evenimente posibile şi chiar probabilitatea producerii (materializării) acestora, fără a fi însă în măsură să precizeze cu exactitate care din aceste evenimente se va produce efectiv.

Se poate spune deci, că riscul provine din imposibilitatea de a aprecia cu o anumită acurateţe care este evenimentul posibil, identificat ca atare de decident, care se va materializa efectiv şi va determina un anumit nivel al riscului. Chiar dacă probabilitatea estimată pentru materializarea efectivă a unui anumit factor generator de risc este ridicată, decidentul nu poate fi sigur dacă acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine şi nu altul ; este posibil chiar să se producă un fenomen a cărui probabilitate era apreciată la un nivel redus sau chiar un eveniment neprevăzut.

Definirea riscului (în acceptiune generala)

În limbajul obisnuit, notiunea de risc semnifica un pericol sau un inconvenient posibil, o Intâmplare neplacuta. Riscul poate fi definit ca fiind suma tuturor pericolelor potentiale din jurul nostru, percepute sau nu. Un individ poate ignora unele din aceste pericole potentiale, poate Intreprinde actiuni preventive, Impotriva altora prin protectii fizice sau financiare sau poate fi transpus Intr-o stare de anxietate.