Extras din curs

Originile regionalismului contemporan în zona Asia-Pacific dateaza din 1965, când Kiyoshi Kojima a lansat ideea crearii primei organizatii regionale din Asia – Organizatia pentru Comert si Dezvoltare în Pacific (OPTAD). Kojima a propus, de asemenea, crearea unei Zone de Comert Liber în Pacific (PAFTA). Sub egida OPTAD au fost organizate o serie de conferinte anuale pe tema comertului si dezvoltarii regiunii Asia-Pacific, începând cu cea din Tokyo din 1968.

Conferinta de Cooperare Economica în Pacific (PECC) a fost creata în 1980, în urma seminarului de la Canberra (Australia) si este expresia celui de al doilea val de regionalizare. Membrii PECC erau în 1992: Australia, Brunei, Canada, Chile, China, Hong-Kong, Indonezia, Japonia, Malaiezia, Mexic, Noua-Zeelanda, Peru, Filipine, Rusia, Singapore, SUA, Taiwan, Tailanda si natiunile din insulele Pacificului. OPTAD a devenit membru institutional al PECC. Conferinta de Cooperare Economica în Pacific a devenit noua realitate a regionalismului din Asia în 1980.

Forumul APEC a fost lansat în 1989, la initiativa primului ministru

australian, crearea sa fiind puternic sprijinita de Japonia. Ideea fondarii unui forum multilateral care sa sporeasca cooperarea economica dintre economiile din regiune îsi are geneza în circumstantele specifice ale sfârsitului anilor 1980.

La lansarea sa în 1989, APEC avea doisprezece membrii; sase dintre acestia erau tari dezvoltate (Australia, Canada, Japonia, Noua - Zeelanda si SUA), cinci erau membrii ASEAN (Indonezia, Malaiezia, Filipine, Singapore, Tailanda si Brunei) la acestea adaugându-se Coreea de Sud. Numarul membrilor a crescut continuu între 1989 si 1994, China, Hong-Kong, Taiwan, Mexic, Papua Noua Guinee si Chile aderând la organizatie. În 1999 au fost admise înca trei state: Peru, Rusia si Vietnam, numarul membrilor ajungând la 21.