Ieșirea din periferie. diagnoză și soluții. România în context regional și european

După ce, în cadrul cursurilor de Economia României, am desluşit caracteristicile definitorii ale procesului de tranziţie, putem folosi metoda backard induction pentru a ne răspunde la câteva întrebări fundamentale:

• Ce a contat mai mult: condiţiile iniţiale sau viteza de implementare a reformelor?

• Se pot întocmi clasamente privind performanţele ţărilor în tranziţie?

• A existat path dependency?

• Daca acum ne-am întoarce în timp, am alege aceeaşi strategie de reforme pentru România?

• Cât a contat factorul uman în perioada de tranziţie? Succes sau eşec în programele de macrostabilizare?

• A ajutat economia reală procesul de tranziţie?

Start şi viteză în evoluţia ţărilor în tranziţie din Europa Centrală şi de Est

• Trecerea fostelor ţări socialiste de la sistemul economic centralizat la cel orientat către piaţă este un experiment unic în istorie, cu efecte diseminate în întrega economie.

• După 19 ani de la căderea Cortinei de Fier se poate realiza delimitarea părţilor comune de cele specifice în evoluţia ţărilor foste socialiste.

• Caracteristica generală: economii cu ritmuri diferite de evoluţie a reformei.

- un cluster superior (Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia)

- un cluster inferior (Bulgaria, Croaţia, Macedonia, Moldova, România, Rusia şi Armenia).

• O mare parte a specialiştilor care studiază evoluţia economiilor în tranziţie din Centrul şi Estul Europei explică diferenţele în progresele înregistrate de o ţară sau alta prin:

- succesul implementării reformelor, şi

- într-o mai mică măsură prin diversitatea condiţiilor iniţiale existente la începutul tranziţiei.

• Diferenţele mari existente între ţările central şi est europene la începutul tranziţiei fac imposibila efectuarea unor clasamente ex post numai prin luarea în considerare a rezultatelor.

• Poţi face o ierarhie numai în cazul în care concurenţii pleacă de la acelaşi punct iniţial,

• România a început procesul de tranziţie de pe o poziţie cel puţin defavorabilă, cu condiţii iniţiale net inferioare comparativ cu celelalte ţări în tranziţie din Centrul şi Estul Europei

• Analiza evoluţiilor economiilor ţărilor central şi est-europene în perioada 1990-2009 trebuie să înceapă cu prezentarea situaţiei iniţiale, la finele anului 1989, considerat ca moment de referinţă.

Precondiţii pentru procesul de tranziţie în ţările din Europa Centrală şi de Est (1989-1990)

Ţări Bulgaria Cehoslovacia Polonia România Rusia Ungaria

Indicatori

Populaţia

(mil. loc.) 9,0 15,6 37,9 23,2 147,6 10,6

PIB/loc

($ SUA) 2.320 3.450 1.790 2.290 5.394 2.590

Procent de creştere PIB/loc 7% 4,6% 3,5% 9,3% 4,9% 4,5%

Preţuri controlate de stat

(% din total) 100% 100% 100% (exclusiv preţurile la produsele alimentare) 80% 100% 15%

Ponderea proprietăţii controlate de stat (% din total economie) 100% 100% 70% 100% 100% 90%

Ponderea valorii adăugate a sectorului privat în PIB 18,2% 10% 30% 16,4% 15% 25%

Datoria externă/PIB (%) 506% 19% 80% 1% 7,6% 65%

Exporturi către ţările CAER (procent din totalul exporturilor) 69% 60% 41% 39% 48,9% 43%

• La sfârşitul anului 1989 toate ţările Europei Centrale şi de Est se găseau la un nivel în care criza sistemului centralizat se acutizase.

• Manifestările acestei crize la nivel economic se puteau observa prin dezechilibre majore (penurii de produse generalizate, hiperinflaţie, deficite bugetare de proporţii, acumularea de datorii externe nesustenabile, structură a exporturilor ineficientă) râspândite în întreaga economie.

• Cu un lider comunist autoritar, un sistem de opresiune bine organizat şi o absenţă a manifestării consistente a factorilor schimbării - de natură alternativă - în interiorul regimului comunist, situaţia României era una specifică.

• Pentru a reduce datoria externă, România şi-a reorientat exporturile către ţările creditoare. Aceasta a condus la reducerea consumului populaţiei, reducerea competitivităţii externe.

• Una din cauzele parcursului greoi al tranziţiei în România îl reprezintă managementul defectuos al datoriei publice externe.

Ce explică diferenţele rezultatelor economice obţinute de tările în tranzitie: viteza reformelor sau conditiile iniţiale?

• Două puncte de vedere.

• Rapiditatea reformelor conduce la rezultate economice pozitive, dar, din cauza unor condiţii iniţiale defavorabile în unele ţări în tranziţie s-a ajuns la un declin al output-ului, mai ales în primii ani ai tranziţiei.

• Necesitatea reformelor orientate spre piaţă, dar într-un mod gradual, experimental, asemănător sistemului încercare-eroare. Aplicarea lor este necesară mai ales în cazurile de eşec al pieţei: monopoluri, informaţie asimetrică, imperfecţiuni privind drepturile de proprietate, slaba dezvoltare instituţională.

Câteva trăsături caracteristice ale ţărilor în tranziţie au afectat performanţele economice ale acestora în decursul ultimilor 19 ani:

• Poziţia geostrategică (apropierea de pieţele occidentale)

• înzestrarea cu resurse naturale,

• Mărimea perioadei de timp de economie planificată

• Natura dezvoltării economice în perioada socialistă (extinderea industrializării, dezvoltarea industriei militare, reprimarea inflaţiei, îndatorarea excesivă).

Indicatori de structură, dezechilibre şi instituţii privind aprecierea evoluţiei tranziţiei

Indicatori de structura

• Ponderea industriei în PIB. Aceasta este mare în întreaga regiune pentru că serviciile financiare şi comerţul au fost reprimate în perioada economiilor planificate.

• Gradul de urbanizare. Acest indicator este legat de nivelul de dezvoltare astfel încât ţările cu un venit ridicat/locuitor au un grad mai mare de urbanizare.

• Dependenţa comercială. O mare dependenţă comercială de alte ţări comuniste (măsurată prin ponderea exporturilor şi importurilor în CAER în PIB) reflectă nivelul de industrializare în economiile planificate care favorizează interdependenţa regională.

• Înzestrarea cu resurse naturale. Câteva ţări din regiune - Azerbaidjan, Kazahstan, Rusia şi Turkmenistan au resurse bogate de petrol şi gaze naturale. Astfel, ele au şanse crescute pentru a avea un ritm rapid de creştere economică dar prin investiţii mari realizate în domeniul producţiei şi transportului acestora. Multe din aceste ţări au conceput bogăţia de resurse naturale ca o potenţială sursă de compensare a efectelor amânării reformelor economice.

• Venitul. Veniturile (ajustate la paritatea puterii de cumpărare în 1989) erau în general ridicate în Europa Centrală şi în partea europeană a Uniunii Sovietice, variind între 1.400 $ pe locuitor în Albania şi 9.200 $ in Slovenia.