Impactul Politicii Impozitelor asupra Investițiilor și Ajustării Macroeconomice

Impactul impozitelor asupra investiţiilor este determinat de comportamentul investiţionai al întreprinzătorilor. Economisirile reprezintă condiţia necesară, dar nu şi suficientă, a acumulării capitalului; investitorii trebuie să fie dispuşi să investească, asumându-şi riscul inerent, pentru ca economisirile să se transforme în investiţii.

Teoria economică nu este unitară asupra acestui aspect, existând mai multe modele ale comportamentului investitorilor, dintre care se remarcă îndeosebi următoarele:

- investiţiile sunt determinate de rata netă sperată de rentabilitate a proiectelor de investiţii;

- investiţiile sunt determinate de variaţiile trecute ale cifrei de afaceri şi de capacitatea actuală de producţie;

- investiţiile sunt determinate de mărimea resursele interne de finanţare a investiţiilor, prin amortismente şi profit nedistribuit.

Cunoaşterea factorilor care determină comportamentul investiţional este esenţială pentru conceperea şi aplicarea de măsuri de influenţare a investiţiilor prin intermediul impozitelor. Astfel, în condiţiile în care comportamentul investiţionai s-ar încadra în primul model, care reflectă obiectivul de maximizare a profitului, ar fi de admis că investiţiile vor fi limitate la nivelul la care valoarea prezentă actualizată a fluxurilor viitoare de venituri ar egala costurile. Până la atingerea acelui nivel este de aşteptat ca investiţiile să crească, după care ele se vor reduce. Privind din acest unghi de vedere ar fi de admis că impozitul pe profit poate determina modificarea investiţiilor prin impactul pe care îl exercită asupra rentabilităţii nete şi, în consecinţă, asupra pragului investiţiilor.

Dacă însă comportamentul investiţionai ar fi determinat de cel de-al doilea model, care reflectă principiului acceleratorului, este de admis că investiţiile vor creşte atunci când producţia creşte, sub impactul creşterii vânzărilor în perioada anterioară. Prin urmare, un rol sporit în ajustare investiţiilor ar reveni impozitelor pe vânzări, şi nu celui pe profit.

În fine, dacă admitem că investiţiile ar depinde de disponibilitatea resurselor proprii, conform celui de-al treilea model, impozitul pe profit este, din nou, instrumentul cu impact semnificativ asupra investiţiilor, prin regimul de amortizare fiscală, tratamentul profitului în funcţie de destinaţii şi cota de impozitare.

Fiecare model explică însă numai în parte factorii determinanţi ai investiţiilor, cu atât mai mult cu cât studiile econometrice par să le confirme pe toate, în fapt, investiţiile sunt determinate de un complex de factori, cei mai importanţi fiind: cererea pentru producţia realizată de noua investiţie, costul capitalului şi anticipaţiile firmelor cu privire la evoluţia economiei naţionale.

În acest context, este de admis că stimularea investiţiilor impune atât măsuri de stimulare a cererii, dar şi de reducere a costului capitalului. Costul capitalului este corelat negativ cu rata investiţiilor, aşa cum o demonstrează cele mai multe studii econometrice. Deşi toate arată o elasticitate negativă a investiţiilor în funcţie de costul capitalului, coeficientul este scăzut atât în ţările dezvoltate, cât şi în ţările în curs de dezvoltare.

În acest context, considerăm că, din ansamblul instrumentelor de politică financiar-monetară, impozitului pe profit îi revine un rol important în ajustarea investiţiilor, prin impactul pe care îl exercită asupra costului capitalului, în acest sens plecăm de la premisa că investitorii vor realiza investiţii atât timp cât rentabilitatea economică a investiţii (Re) va egala costul capitalului, determinat prin însumarea ratei dobânzii (i) şi cotei de depreciere (a), conform relaţiei:

Re = i + a

Dacă introducem în această relaţie şi impozitul pe profit, cu o cotă proporţională „t", condiţia devine :

Re - te = i + d - tc , cu te = Re - t - ta

unde tc - creditul fiscal (bonificaţia fiscală) pentru investiţii; te - cota efectivă de impozit, determinată prin scăderea din impozitul ce s-ar fi plătit în absenţa amortizării (Re - t) a economiei de impozit (ta) datorată deducerii amortizării la calculul profitului impozabil. Economia de impozit depinde de cota de impozitare şi de cota de amortizare „a".

Din această ecuaţie putem extrage rata de rentabilitate astfel:

în care termenul din dreapta exprimă costul capitalului în condiţiile impozitului.

Din această relaţie putem deduce că investiţiile ar creşte dacă s-ar reduce cota de impozitare „t" sau dacă ar creşte creditul fiscal tc şi/sau cota de amortizare deductibilă fiscal