Importanța și dezvoltarea serviciilor în spațiul rural

CAPITOLUL 1

NOTIUNI GENERALE PRIVIND DEZVOLTAREA

REGIONALA

1.1. Conceptul, obiectivele si principiile dezvoltarii regionale

Fiecare tara, indiferent de gradul de dezvoltare economica si sociala, se confrunta cu probleme în dezvoltarea economica echilibrata a teritoriului, determinate de o serie de factori obiective si subiectivi care determina dezvoltarea inegala a zonelor economice. Inegalitatile dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor unei tari apar datorita, în principal, actiunii urmatorilor factori :

a) modificarea conditiilor economice prin dezvoltarea unor noi ramuri ale economiei sau intrarea unora vechi în declin;

b) concentrarea cresterii economice în anumite regiuni;

c) existenta unor regiuni slab populate sau cu productie provenita, în mare parte, din sectoarele primare;

d) migratia populatiei catre zonele dezvoltate.

Diferentele de dezvoltare din interiorul fiecarei tari au început sa se simta mai mult în momentul în care a aparut ideea crearii unui spatiu european unic, datorita implicatiilor pe care le are realizarea a cestui deziderat, cum ar fi :

a) aparitia necesitatea elaborarii si implementarii unei politici de dezvoltare regionala pentru a promova dezvoltarea armonioasa a întregului spatiu european unic;

b) UE va tinti la reducerea diferentelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni si cresterea regiunilor mai putin favorizate.

Politica de dezvoltare regionala îsi propune ameliorarea, pe termen lung, a conditiilor economice regionale. Obiectivul principal al acestei politici îl reprezinta reducerea disparitatilor teritoriale si realizarea unui echilibru relativ între nivelurile de dezvoltare economica si sociala a diferitelor zone sau asigurarea unei anumite echitati interregionale.

Pornind de la obiectivul principal al politicii de dezvoltare regionala, obiectivele fundamentale ale strategiei de dezvoltare regionala vizeaza urmatoarele aspecte:

a) reducerea dezechilibrelor teritoriale prin încurajarea dezvoltarii regiunilor care sunt în întârziere, crearea infrastructurilor în aceste zone si controlul cresterii în regiunile care se dezvolta în ritm rapid;

b) ameliorarea calitatii vietii prin crearea de locuri de munca bine platite si dezvoltarea de activitati de recreere;

c) gestionarea resurselor naturale si protectia mediului;

d) utilizarea rationala a teritoriului prin dezvoltarea echilibrata a zonelor urbane si a celor rurale.

Dezvoltarea regionala reprezinta un proces complex de dezvoltare armonioasa a tuturor zonelor unei tari sau a spatiului european unic, capabil sa asigure reducerea disparitatilor teritoriale si sa realizeze un echilibru relativ între nivelurile de dezvoltare economica si sociala a diferitelor zone, tinând cont de gestionarea durabila a resurselor naturale si de protectia mediului natural.

Pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare rurala este nevoie de asigurarea sursei de finantare. Astfel, obiectivele politicii de dezvoltare regionala avute în vedere de statele membre ale UE si fondurile structurale utilizate pentru atingerea acestora sunt grupate în urmatoarele categorii :

A) Pentru perioada 1994- 1999 au fost vizate urmatoarele obiective (sase ) împreuna cu fondurile necesare realizarii acestora :

a) promovarea ajustarii structurale a dezvoltarii regionale, finantate prin Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) , Fondul Social European (FSE), Fondul European de Orientare si Garantare Agricola – orientare (FEOGA- orientare), Instrumentul Financiar de Orientare a Pescuitului (IFOP);

b) transformarea regiunilor, a regiunilor de frontiera sau a unor parti ale regiunilor (inclusiv a zonelor aglomerate cu forta de munca si a comunitatilor urbane) grav afectate de declinul industriei , finantate prin FEDR, FSE;

c) combaterea somajului pe termen lung si facilitarea integrarii în munca a tinerilor si a persoanelor expuse excluderii de pe piata fortei de munca, finantate prin FSE;

d) facilitarea adaptarii muncitorilor de ambele sexe la schimbarile industriale si la schimbarile din sistemele de productie , finantate prin FSE ;

e) promovarea dezvoltarii rurale prin doua masuri principale :

- accelerarea ajustarii structurilor din agricultura în cadrul reformei politicii comune pentru agricultura , finantate prin FEOGA - orientare si IFOP;

- facilitarea dezvoltarii si ajustarii structurale a zonelor rurale , finantate prin FEOGA orientare si IFOP;

f) promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor cu o densitate a populatiei extrem de redusa , finantate prin FEDR, FSE, FEOGA- orientare si IFOP.

B) Schimbarile care au avut loc de-a lungul timpului în spatiul european s-au produs si se vor produce pe trei axe principale, care vizeaza : realitatile specifice regiunilor; cadrul interregional, national si international si conditiile conjuncturale. Aceste schimbari au facut ca, pentru perioada 2000 – 2006, sa fie vizate trei obiective, împreuna cu fondurile necesare sustinerii acestora, si anume :

a) promovarea dezvoltarii si ajustarii structurale a regiunilor subdezvoltate ( cu un PIB inferior cotei de75% din media UE) , finantate prin FEDR, FSE, FEOGA – orientare si IFOP;

b) sprijinirea transformarii economice si sociale a zonelor care se confrunta cu dificultati structurale ( restructurari, adaptarea la un nou sistem de productie, la utilizarea unei noi tehnologii etc ), finantate prin FEDR, FSE si IFOP;

c) sprijinirea adaptarii si modernizarii politicilor si sistemelor de educatie, pregatire si încadrare în munca , finantate prin FSE.

Pentru realizarea acestor trei obiective, pe perioada 2000- 2006, bugetul alocat de catre Uniunea Europeana pentru dezvoltarea regionala si rurala (UE) se ridica la 245 mld euro ( 46% din PIB UE), distribuiti astfel :

- 184 mld. euro pentru fonduri structurale;

- 18 mld. euro pentru fondul de coeziune, pentru tarile care au aderat recent la UE;

- 43 mld euro pentru alocatii catre tarile candidate la aderarea la UE, inclusiv cele care au aderat în anul 2004.

În cadrul reformei politicii de dezvoltare regionala, au fost stabilite cinci principii de baza care stau la baza alocarii si gestionarii sprijinului financiar destinat dezvoltarii regiunilor ramase în urma din punct de vedere economico-social:concentrarea, programarea, parteneriatul, aditionalitatea si monitorizarea.