Indici Bursieri

INDICI BURSIERI

Indicii bursieri exprimã evolutia cursurilor valorilor mobiliare ce sunt cuprinse în structura indicelui cu reprezentativitate pentru piata bursierã respectivã, dând o imagine asupra evolutiei pietei bursiere, la un moment dat.

În evolutia calculãrii si publicãrii acestor indici bursieri au apãrut douã mari categorii, si anume:

- indici din prima generatie  a cãror reprezentativitate era mai putin elocventã pe piata bursierã, ca urmare a unor metode de calcul bazate numai pe medii ponderate, fãrã sã fie adaptate la conditiile si factorii de influentã, cât si prin nivelul scãzut al valorilor mobiliare cuprinse în structura lor, ca urmare a evolutiei pietei bursiere, a necesitãtii unei analize aprofundate, în primul rând;

- si, ca urmare a necesitãtii si oportunitãtii efectuãrii unor tranzactii bursiere pe anumite piete reglementate, în al doilea rând, au apãrut si indicii din a doua generatie denumiti si instrumente sintetice utilizate în tranzactiile bursiere, astfel cã au apãrut mari societãti financiare sau institutii de cercetãri a pietelor bursiere, care au elaborat indici cu nivel mare de reprezentativitate ce sunt utilizate de societãtile de intermediere în tranzactiile pe anumite piete reglementate, având ca obiect indicii bursieri ca suport al acestor tranzactii.

În elaborarea indicilor bursieri si, în special, a indicilor care analizeazã si reprezintã pietele de capital, se stabilesc anumite etape:

1. selectarea esantionului de valori mobiliare cuprinse în structura indicelui respectiv:

- în primul rând sunt selectate acele valori mobiliare care contribuie la un grad ridicat de capitalizare a bursei;

- sunt selectate acele valori mobiliare care au o largã rãspândire în rândul investitorilor  de asemeni, se aleg numai din valorile mobiliare care sunt admise a fi cotate în bursã;

- mai sunt selectate titlurile financiare pe domenii de activitate  pentru a creste gradul de reprezentativitate economicã a indicelui respectiv;

2. modul de ponderare a acelor valori mobiliare ce intrã în structura indicelui respectiv. Se pot folosi mai multe sisteme, respectiv o ponderare egalã, o ponderare în functie de gradul de capitalizare a bursei sau o ponderare în functie numai de evolutia cursurilor, aplicându-se un coeficient de corectie;

3. alegerea datei de referintã  care are în vedere si normele ce reglementeazã piata de capital respectivã. Data de referintã reprezintã, de obicei, perioada de bazã.

Includerea unei valori mobiliare în structura unui indice bursier, presupune cã aceasta este reprezentativã pentru piata bursierã prin volumul tranzactiilor, lichiditatea acestor valori, si subliniazã consacrarea emitentului ca o firmã solidã, iar titlul reprezintã o valoare sigurã.

Indicele vine sã arate evolutia cursurilor în functie de jocul cererii si ofertei ce se manifestã pe piata bursierã respectivã, iar atunci când ofertele de cumpãrare depãsesc ofertele de vânzare, spunem cã piata are un trend crescãtor si, invers, când ofertele de vânzare le depãsesc pe cele de cumpãrare, rezultã acel curs de echilibru care se apropie de evolutia preturilor pe pietele bursiere respective, unde tranzactiile se încheie cu transfer.

Cursul de echilibru, rezultat la un moment dat, este caracterizat de anumite trãsãturi ce se rãsfrâng si asupra indicilor bursieri calculati:

- trãsãtura adâncimii  presupune existenta unui numãr mare de ordine, atât de vânzare, cât si de cumpãrare, cu preturi peste si sub cotatia de echilibru, la un moment dat;

- lãrgimea  este mãrimea ordinelor date de investitor, atât ca volum, cât si calitate, prin care se exprimã cererea si oferta.

- consistenta  este influenta ce o exercitã modificãrile în cursurile valorilor sau titlurilor datorate unor dezechilibre temporare în fluxul de ordine si care atrag reactii adverse.

Pentru ca aceste dezechilibre temporare sã nu fie influentate de factori perturbatori (zvonuri), pe lângã jocul si reglarea automatã a pietei de capital, apare necesarã si autoreglementarea pietei prin interventia organului ce supravegheazã piata sau a celui care conduce piata bursierã respectivã, constând în mãsuri de limitare a variatiei maxime a cursului într-o anumitã sedintã de licitatii, pãstrarea unui anumit pas în negocieri, conditii care nu vin sã strice echilibrul jocului liber al cererii si ofertei ci sã limiteze si sã influenteze acest joc, pentru a preîntâmpina aspecte negative cum ar fi crach-ul bursier.