Informatică de Gestiune

OBIECTIVE

Disciplina "Informatică de gestiune (Baze si Internet)" are drept scop initierea studentilor în activitătile

legate de prelucrarea informatiilor economice cu ajutorul sistemelor electronice de calcul.

Prin problematica pe care o abordează, disciplina vine în sprijinul studentilor prin aceea că le permite

însusirea conceptelor de bază ale utilizării calculatoarelor în prelucrarea automată a datelor. De asemenea, ea

creează fundamentul teoretic si practic pentru însusirea temeinică a cunostintelor necesare în studiul celorlalte

discipline cu profil informatic prevăzute în planul de învătământ, pentru anii următori.

I. INFORMATICA. NOłIUNI DE BAZĂ

OBIECTIV: definirea obiectului de studiu al informaticii, reliefarea domeniilor sale de aplicabilitate, definirea

societătii informationale si prezentarea principalelor tehnologii informationale si comunicationale

CUVINTE CHEIE: informatica, date, informatii, cunostinte, societatea informatională, tehnologii informationale

si comunicationale

1.1. Informatica si obiectul său de studiu

Termenul de informatică, a fost adoptat pentru prima dată în 1967, de către Academia Franceză. În acel

moment, informatica a fost definită ca : "Stiinta care se ocupă cu tratarea informatiei, numai din punct de vedere

formal sau semantic". Viata a lărgit acest concept. În momentul de fată nici un specialist nu priveste informatica

decât în conexiune cu calculatorul, indiferent de ce spune Academia Franceză.

Astăzi, informatica este definită ca fiind stiinta care se ocupă cu studiul si elaborarea metodelor de

prelucrare a informatiei, utilizând pentru aceasta tehnica de calcul, sau componente ale acesteia.

Pe măsura dezvoltării calculatoarelor electronice si a perfectionării tehnologiei de prelucrare a datelor

informatica s-a conturat ca o stiintă de sine stătătoare. Astfel ca domeniu distinct de activitate, informatica preia

treptat toate sarcinile dintr-un sistem economico-social privind elaborarea de metode, tehnici, concepte si sisteme.

În stadiul actual de maturizare a informaticii, aceasta trebuie să urmărească două obiective majore:

- pe de o parte, să realizeze prin metodele si tehnicile sale, sisteme informatice performante prin care să

asigure accesul larg la informatie;

- iar pe de altă parte, să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor de calcul.

1.2. De la date-informatii, la date- informatii- cunostinte

Activitatea economică, indiferent de forma sa de desfăsurare este generatoare de informatii. Cu cât această

activitate este mai complexă si mai dinamică, cu atât vlolumul de informatii creste si se diversifică, necesitând un

instrument modern de prelucrare a lor.

Conceptul de informatie reprezintă o notiune de maximă generalitate care poate fi definită ca o comunicare,

ca un mesaj ce contine elemente noi despre un fenomen, un fapt, un proces.

2

O informatie semnifică o triadă a elementelor: entitate, atribut, valoare. Entitatea formează obiectul

informatiei, atributul este elementul de descriere a entitătii respective, caracterul sau o proprietate a acesteia, iar

valoarea o măsură a proprietătii.

Astfel, informatia privind adresa unui client se reprezintă astfel: entitatea - client, atributul - adresa, valoarea

– Craiova, Dolj.

Pentru a fi eficientă, informatia trebuie să fie fundamentată stiintific, trebuie să fie oportună, trebuie să fie

captată la timp si de cine trebuie, trebuie să fie clară si să nu fie contradictorie.

Materia primă din care se obtin informatiile o constituie datele iar cunostintele reprezintă o însumare în

timp a tuturor informatiilor dobândite într-un anumit domeniu.

Datele reprezintă suportul formal al informatiei, acestea concretizându-se în cifre, litere, simboluri, coduri si alte

semne plasate pe suporti tehnici de date.

Figura – Date, informatii, cunostinte

În conditiile formalizării lor, datele si informatiile pot fi stocate prin intermediul instrumentelor informatice,

constituindu-se într-un capital informational util decidentilor. Apare astfel relatia tridimensională date–informatii–

cunostinte, care depăseste cadrul traditional al sistemelor informationale si se extinde asupra sistemelor de

cunostinte.

Concluzionând asupra relatiei dintre date, informatii si cunostinte retinem următoarele afirmatii:

- data este o resursă obiectivă si statică;

- informatia constituie un ansamblu de date semnificative si are valoare în raport cu un scop (o problemă);

- cunostinta este subiectivă, dinamică, creată în cadrul interactiunii sociale dintre individ si organizatie,

legată de un anumit context si are un caracter relativ, în măsura în care derivă din capacitatea creativă a

omului.

Pentru organizatia de azi, cunostintele se constituie ca o veritabilă resursă strategică, care trebuie gestionată

în scopul obtinerii avantajului competitiv. Teoria firmelor bazate pe cunostinte sustine că acestea trebuie să

recurgă la instrumente pentru capitalizarea lor, în egală măsură cu generarea de noi cunostinte si cu punerea în

aplicare a celor pe care deja le posedă. Aceasta implică o reconsiderare a evolutiei functionalitătii sistemelor

informationale, precum si folosirea noilor tehnologii informationale si comunicationale de tip Internet, Intranet,

depozite de date (data warehouse), data mining.

1.3. Societatea informatională. Tehnologii informationale si comunicationale

Maniera în care organizatiile economice, îsi desfăsoară astăzi activitatea diferă substantial de cea din trecut

sau cel putin ar trebui să difere. Din ce în ce mai multi agenti economici sunt constienti că succesul activitătii lor

depinde în bună parte de armonizarea cu mediul în care acestia functionează, de deschiderea la influentele externe

si, în general, de capacitatea lor de adaptare la societatea bazată pe informatie.

Societatea bazată pe informatie, este definitia cea mai simplă si la îndemâna tuturor, a societătii

informationale. Astfel, informatia este materia primă implicată în toate structurile societătii, orice proces,

indiferent de natura sa, bazându-se pe informatii. Concomitent, informatia reprezintă si un produs inevitabil al

oricărui proces – de productie, comercial, tehnic, financiar sau de p