Informatica de gestiune și internet

1. BAZELE TEORETICE

ALE PRELUCRĂRII AUTOMATE A DATELOR

1.1. Dată, informaţie, decizie

Data reprezintă o înşiruire de caractere numerice sau alfanumerice, care au o anumită semnificaţie. Datele sunt reprezentate prin şiruri de caractere, simboluri, cifre, cuvinte; fiind sunt supuse procesului de prelucrare duc la obţinerea informaţiilor ce reprezintă semnale, ştiri despre evenimentele sau procesele economice care au loc în cadrul unei unităţi.

Pentru cunoaşterea şi gestionarea eficientă a unei unităţi trebuie identificate evenimentele şi faptele care generează date, trebuie delimitate precis obiectivele cunoaşterii şi conducerii, trebuie stabiliţi purtătorii materiali de informaţie, precum şi modalităţile prin care se culeg şi se înregistrează datele, metodele şi instrumentele de prelucrare a acestor date şi destinaţia informaţiilor, transferul lor la destinatar.

Utilizând simboluri asociate cu realitatea, informaţia este folosită în

caracterizarea ordinii şi a organizării specifice, în studiul procesului de reflectare,

căpătând semnificaţii proprii fiecărui domeniu al cunoaşterii.

Termenul de informaţie a fost introdus iniţial în domeniul tehnic, pentru a defini eventuala incertitudine înlăturată prin realizarea unui eveniment dintr-un set de evenimente posibile. În timp, a dobândit diferite semnificaţii, în funcţie de contextul concret în care a fost utilizat.

În general, informaţia rezultată în procesul cunoaşterii este privită ca o cunoştinţă, o reflectare a realităţii obiective în conştiinţa umană. Definind cunoaşterea ca „un proces complex de însuşire, apropiere, reconstrucţie a realităţii obiective de către subiect”, informaţia vizează fiecare din elementele noi, în raport cu cunoştinţele prealabile, cuprinse în semnificaţia unui simbol sau a unui grup de simboluri. Cunoaşterea teoretică, adâncirea cunoaşterii prin intermediul gândirii pătrunde în esenţa lucrurilor, sesizează legăturile interne, cauzele şi legile lor. Ea are loc pe baza prelucrării datelor obţinute de cunoaşterea empirică, de procesul de reflectare a obiectelor în procesul interacţiunii nemijlocite a omului.

Informaţia este caracterizată în mare măsură prin gradul de subiectivitate-obiectivitate, referindu-se la dependenţa acesteia de utilizator, de intervalul de timp asupra căruia face referinţă, dar şi de aspectele calitative şi cantitative, cu exemplificarea clasică „informaţia contabilă”. Informaţiei trebuie să i se asocieze o valoare de utilitate, respectiv speranţa de economie, calculată prin diferenţa realizată între efectele unei decizii promovate, în şi fără elementul „cunoaştere” a informaţiei respective. Valoarea de utilitate a unei informaţii este strict dependentă de aspectul fizic, dar şi de aspectul uzurii morale, aspect prioritar datorat mediului, caracterizat printr-o maximizare a dinamismului acestuia. Informaţia este supusă unui risc ridicat de degradare, indus de acţiunile de producere şi de difuzare, acţiuni rezultate din interacţionarea multiplă şi complexă cu suma informaţiilor dintr-un mediu. Riscul de degradare a informaţiei este influenţat de executarea procesului de prelucrare într-un anumit context spaţial şi temporal, de suma utilizatorilor, precum şi de atitudinea acestora faţă de informaţie.

După situarea în timp, informaţiile pot fi: active, pasive şi previzionare.

Informaţiile active sau operative sunt informaţiile care reflectă activitatea curentă, în mod operativ, adică la locul şi momentul producerii unui efect sau proces economic. Acestea sunt utilizate de către conducerea unui agent economic în influenţarea imediată a activităţii unităţii respective.

Informaţiile pasive reprezintă informaţiile care reflectă o activitate trecută a unei unităţi economice şi sunt utilizate de către organele de conducere pentru a influenţa perioada viitoare.

Informaţiile previzionare privesc perioada viitoare şi se obţin pornind de la

analiza informaţiilor istorice sau pasive.

Pentru a fi eficientă, informaţia trebuie să fie fundamentată ştiinţific, trebuie să fi oportună, captată la timp şi de cine trebuie, să fie clară şi să nu fie contradictorie.

După conţinut, informaţiile sunt: elementare, complexe şi sintetice.

Informaţiile elementare reflectă un singur moment din activitatea întreprinderii şi se obţin prin prelucrarea datelor ca urmare a producerii unui fenomen sau proces economic. Informaţiile complexe se obţin prin prelucrări succesive de informaţii elementare. Ele au rolul de a centraliza întreaga activitate desfăşurată de o unitate economică pe o anumită perioadă. Informaţiile sintetice se obţin în munca de analiză şi ca urmare a prelucrării informaţiilor complexe şi elementare.

Un alt criteriu de clasificare a informaţiilor este reprezentat de delimitarea acestora după forma de exprimare. În conformitate cu acest criteriu, informaţiile se prezintă sub forma de informaţii analogice, informaţii cantitative şi informaţii calitative. Informaţiile analogice, ca relaţii între diversele date de intrare, se obţin în special în procesul de producţie. Informaţiile cantitative reflectă cantitativ activitatea economică desfăşurată de unitatea economică, iar informaţiile calitative reflectă calitatea activităţii economice.

Conceptul de management al informaţiei se bazează pe unanima acceptarea faptului că resursele informaţionale constituie un activ al firmei, rezultând că pot şi trebuie să fie gestionate. Datorită faptului că informaţia reprezintă o resursă rară şi scumpă, aceasta trebuie să fie evidenţiată, apreciată şi valorizată, sub aspectul specific al utilizării multiple, procesul de generare şi de utilizare trebuie să fie plasat în directă subordonare faţă de nivelul de conducere, alcătuindu-se şi actualizându-se printr-o strategie specifică un repertoar al informaţiilor disponibile.

Managementul informaţiei presupune desfăşurarea unor activităţi specifice, conceperea şi actualizarea proiectelor strategice în domeniul informaţional, aplicarea unor soluţii de restructurare coerente, definirea şi respectarea unor standarde de culegere, transmitere, prelucrare şi stocare a datelor, asistarea la nivel înalt a utilizatorilor finali. Această activitate va trebui să devină o prioritate a agenţilor economici, managerul reprezentând un catalizator al informaţiei, implicându-se efectiv în integrarea, administrarea, actualizarea informaţiei pertinente din miile de date disponibile.