Ingineria Sitemelor Tehnico-Economice

1.1 Noţiuni

Economia ca obiect de studiu gestiunea eficientă a resurselor.

Ingineria reprezintă aplicarea cunoştiinţelor ştiinţifice, matematice şi a experienţei practice pentru a crea obiecte şi procese utile.

Economia întreprinderii abordeaza relatiile macro-micro în sensul desfaşurării proceselor generale de producere a bunurilor şi serviciilor, administratiei şi consumului .

1.2 Sisteme. Elemente generale.

Întâlnim astăzi, în limbajul curent specific civilizaţiei moderne, utilizarea în cele mai diverse ipostaze a noţiunii de sistem. Uneori fondat, dar alteori forţând contextul, noţiunea de sistem pare a fi asociată unui concept de-o generalitate excesivă.

Unele elemente ce prefigurau teoria generală a sistemelor sunt întâlnite încă din lucrările unor personalităţi din antichitate. Afirmând că „întregul este mai mult decât suma părţilor”, Aristotel prefigura noţiunea de sistem. Un recunoscut expert în probleme de sisteme, West C. Churcham, arată că bazele teoriei sistemelor se întâlnesc în lucrările lui Platon, Nietzche, Descartes, Hobbe, Leibniz, Kant şi alţii. Dar bazele acestei teorii generale au fost fundamentate în anii 1928-1950 de către L. von Bertalanffy, un biolog german, care este recunoscut unanim ca fiind „părintele” teoriei generale asupra sistemelor. Pentru Bertalanffy o mulţime de elemente M formează un sistem atunci când pe această mulţime se realizează o relaţie R ce exprimă o legătură de ordine în sistem şi are proprietăţile P bine determinate. De la acest enunţ, exprimând esenţa conceptului de sistem, şi până la definiţiile asupra lui întâlnite în prezent în multiple domenii şi lucrări asociate, constatăm diferenţe fundamentale ce reflectă dezvoltările succesive din teoria generală a sistemelor.

„Conceptul de sistem poate fi definit ca un ansamblu de elemente legate prin relaţii mai mult sau mai puţin complexe, acest ansamblu funcţionând spre realizarea anumitor obiective” — afirmă Boldur - Lătescu, în lucrarea „Logica decizională şi conducerea sistemelor”. O apreciere similară întâlnim la Lobstein care defineşte noţiunea de sistem ca fiind “un ansamblu de elemente, având între ele relaţii definite precis şi care funcţionează pentru atingerea unui anumit scop”. “Există multe definiţii ale noţiunii de sistem — spune R.G. Coyle — una dintre cele mai cunoscute fiind aceea că un sistem este o colecţie a unor părţi organizate - conectate pentru un anume scop”.

Fără a nuanţa alte perspective de abordare specifice concepţiei clasice asupra sistemelor, subliniez două aspecte :

- dezvoltările succesive din teoria generală a sistemelor au influenţat direct şi extrem de benefic toate domeniile cunoaşterii din ştiinţă, societate, tehnică, economie etc.;

- în cadrul acestor dezvoltări, cel puţin trei direcţii pot fi considerate ca delimitându-se una de cealaltă, şi anume: clasificarea sistemelor,. delimitarea dintre „sistem general” şi „subsistem” şi divizarea si stemelor.

Perspectivele din care s-a procedat la clasificarea sistemelor sunt diverse, iar criteriile luate în considerare sunt multiple, în funcţie de obiectivele urmărite de utilizator; totuşi, două criterii de clasificare s-au impus pregnant:

- după domeniul de aplicare

- după conectarea sistemelor la mediul în care acestea funcţionează, caz în care se pot definii două categorii:

- sistemele închise

- sistemele deschise.

Sistemele închise se definesc prin aceea că sunt „izolate” sau neconectate la mediul în care ele funcţionează; altfel spus, nu se manifestă cunoscuta relaţie de dependenţă între „intrările” de la un moment dat faţă de „ieşirile” anterioare, în contextul funcţionării lor normale. Arhitectura generală a unui sistem închis se poate trasa schematic ca în Figura 1.1.

Figura 1.1 - Modelul de bază al unui sistem închis

Sistemele deschise se definesc prin antiteză cu cele analizate anterior, respectiv sunt sistemele conectate la mediul în care acestea funcţionează, relaţia de feedback fiind o condiţie admisă de utilizator pentru funcţionarea lor normală. Evident că, în acest caz, arhitectura generală a unui sistem deschis se completează prin includerea relaţiei de feedback.