Cuprins
- CAPITOLUL I. AFACEREA ŞI ROLUL EI ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ 3
- 1.1. SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORICUL AFACERILOR ŞI DEFINIREA NOŢIUNII DE AFACERE 3
- 1.2. ROLUL AFACERILOR ŞI AL OMULUI DE AFACERI ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ 6
- CAPITOLUL II. ÎNTREPRINZĂTORUL ŞI ACTIVITĂŢILE ANTREPRENORIALE 9
- 2.1. DEFINIREA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE ÎNTREPRINZĂTOR 9
- 2.2. CARACTERISTICILE ÎNTREPRINZĂTORULUI ŞI TALENTUL ANTREPRENORIAL 12
- 2.3. ROLURILE ŞI IMPORTANŢA ÎNTREPRINZĂTORILOR 14
- 2.4. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI : FACTORI MACROECONOMICI ŞI MICROECONOMICI 15
- 2.4.1. Factori macroeconomici 16
- 2.4.2. Factori microeconomici 17
- CAPITOLUL III. ABORDAREA UNEI AFACERI 20
- 3.1. ANALIZAREA UNEI POTENŢIALE AFACERI 20
- 3.2. CEI 7 “TIMPI” AI VÂNZĂRII AFACERILOR 22
- CAPITOLUL IV. IDENTIFICAREA IDEILOR DE AFACERI ŞI EVALUAREA OPORTUNITĂŢILOR DE AFACERI 24
- 4.1. IDENTIFICAREA IDEILOR DE AFACERI 24
- 4.2. CRITERII DE EVALUARE A OPORTUNITĂŢILOR 27
- 4.3. ERORI ÎN EVALUAREA OPORTUNITĂŢILOR DE AFACERI 29
- 4.4. PROCESUL DE EVALUARE A OPORTUNITĂŢILOR DE AFACERI 30
- CAPITOLUL V. FINANŢAREA NOII AFACERI 36
- 5.1. ESTIMAREA CERINŢELOR FINANCIARE NECESARE INIŢIERII UNEI AFACERI 36
- 5.2. CATEGORII DE CAPITAL NECESAR INIŢIERII AFACERILOR 38
- 5.3. SURSE DE OBŢINERE A FONDURILOR 39
- 5.3.1. Finanţarea proprie 40
- 5.3.2. Surse de obţinere a capitalurilor de împrumut 40
- 5.4. PROCESUL DE FINANŢARE A AFACERII 47
- CAPITOLUL VI. ALEGEREA AMPLASAMENTULUI NOII AFACERI 49
- 6.1. ALEGEREA ZONEI ŞI LOCALITĂŢII 49
- 6.2. ALEGEREA UNUI ANUMIT LOC ÎN CADRUL LOCALITĂŢII 51
- CAPITOLUL VII. RISCUL ÎN AFACERI 55
- 7.1. TIPURI DE RISC 55
- 7.2. STRATEGII DE GESTIONARE A RISCULUI 58
- BIBLIOGRAFIE 59
Extras din curs
CAPITOLUL I. AFACEREA ŞI ROLUL EI ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ
1.1. SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORICUL AFACERILOR ŞI DEFINIREA NOŢIUNII DE AFACERE
Originea afacerilor se pierde în negura timpului. Acestea au avut o evoluţie sinuoasă, cu perioade de glorie şi decădere. Cauza acestei evoluţii o constituie modul în care ele au fost percepute de-a lungul timpului. În continuare, prezentăm câteva repere mai importante din această evoluţie.
Antichitate. În vechiul Regat babilonian afacerile erau în floare. Cu două milenii înainte de Cristos a apărut Codul lui Hammurabi, care prevedea principiile de comportament şi conduită ale comercianţilor şi vânzătorilor ambulanţi. În Grecia antică, afacerile şi îndeosebi comerţul s-au dezvoltat. Totuşi, filozofii greci priveau comerţul cu dispreţ. În Roma antică deşi comerţul a fost tolerat, nu era văzut nimic nobil în această activitate.
Evul mediu. Această perioadă este una de stagnare. Sistemul feudal şi biserica catolică au inhibat dezvoltarea economică. Doar în ultima parte Evului mediu s-a înregistrat o modificare importantă, în special în oraşele-republică italiene. Comerţul fiind considerat o activitate degradantă, clerul, nobilii, militarii nu puteau face acte de comerţ. În schimb, negustorii nu aveau bani pentru a-şi desfăşura normal activitatea lor. Soluţia găsită a fost apariţia formei de asociere “societa en comandita semplice” – societatea în comandită simplă, existentă şi astăzi în unele ţări. În felul acesta, se unea capitalul nobililor, militarilor şi clerului cu priceperea negustorilor – oamenii fără de odihnă - pentru a obţine satisfacţii ambele părţi.
Capitalismul etic. Dezvoltarea urbanismului şi comerţul de peste mări au schimbat atitudinea faţă de afaceri în general şi faţă de comerţ în special. Un rol important în schimbarea opticii despre afaceri a avut şi religia.
Există două explicaţii interesante cu privire la modificările în valorile religiei şi a atitudinii acesteia faţă de afaceri.
Werner Sombart arată că iudaismul a fost cel care a avut un rol esenţial în schimbarea acestei optici. Deoarece evreii nu puteau deţine pământ în Europa şi le era interzis să desfăşoare activităţi în anumite domenii, ei au fost impinşi spre domeniul afacerilor. La acestea, se adaugă şi valorile iudaice: sobrietatea, economia şi autocontrolul.
Max Weber arată în lucrarea Etica protestantă şi spiritul capitalist că protestantismul a avut un rol fundamental în schimbarea atitudinii faţă de afaceri şi dezvoltarea spiritului antreprenorial. Martin Luther, întemeietorul protestantismului german, a pus accent pe rolul acţiunilor individuale, interpretarea Bibliei şi importanţa muncii. Jean Calvin, fondatorul calvinismului, a subliniat valorile calvine: modestia, cumpătarea şi hărnicia. Calvin a considerat că bogăţia este un semn al graţiei divine, ea fiind agreată de Dumnezeu, dacă este obţinută prin muncă.
Modificarea atitudinii faţă de afaceri are şi explicaţii de natură economică. Apariţia, în anul 1776, a cărţii lui Adam Smith Avuţia Naţiunilor a fost esenţială pentru fundamentarea teoretică şi dezvoltarea eticii capitaliste. Smith a pledat pentru libertatea economică - principiul laissez-fair-ului - pe baza premisei că prin maximizarea interesului personal, fiecare individ va aduce beneficii şi avantaje pentru întreaga societate. “Mâna invizibilă” a pieţei şi concurenţa creată vor asigura maximizarea beneficiilor sociale, intervenţia statului fiind considerată negativă. El a argumentat că piaţa liberă este un mecanism ingenios, care este reglementat de cerere şi ofertă. Mâna invizibilă de astăzi este competiţia, care aduce preţuri mai mici, servicii mai bune, calitate superioară şi o mai mare varietate de bunuri şi servicii. Tocmai de aceea Adam Smith a fost considerat “părintele economiei”.
Un alt moment important în schimbarea atitudinii faţă de afaceri a fost apariţia darwinismului social. În anul 1858, Charles Darwin a scris cartea Originea speciilor, prin care explică evoluţia organismelor biologice de la formele inferioare de viaţă la cele superioare. Esenţa acestei teorii evoluţioniste este că cel mai bine adaptat supravieţuieşte. Acest concept s-a extins şi la societate în general, darwinismul social reliefând faptul că oamenii cei mai capabili şi mai dotaţi se vor ridica în vârful ierarhiei sociale şi aceasta este ordinea naturală a lucrurilor (homo homini lupus).
Darwinismul social a întărit etica protestantă şi conceptul laissez-fair – ului a lui Adam Smith. În acest fel, darwinismul social a prevăzut baza ideologică a omului de afaceri din ultima perioadă a secolului al XIX-lea.
Perioada contemporană. În perioada contemporană afacerile au luat o amploare fără precedent. Progresele realizate în tehnologie şi comunicaţii reduc distanţele şi timpul. Consecinţa o constituie globalizarea pieţelor, în condiţiile menţinerii specificului local. Chiar şi micile firme se implică în afaceri internaţionale. Internaţionalizarea nu mai este un apanaj doar al marilor corporaţii.
În întreaga lume, o importanţă din ce în ce mai mare o prezintă noile programe legate de afaceri, ceea ce presupune a organiza şi a conduce oamenii, a dezvolta activitatea comercială printr-un plan de acţiune structurală şi a mobiliza întreaga echipă pentru a reuşi în acţiunile întreprinse.
Pentru a aborda eficient întreaga problematică a afacerilor este necesar să lămurim conţinutul noţional al afacerii.
În acest sens, relevăm faptul că dicţionarele apărute în ţara noastră dau o accepţiune total falsă noţiunii de afacere.
Astfel, definind afacerea ca „tranzacţie financiară, comercială sau industrială bazată de obicei pe speculă sau speculaţii", unele surse bibliografice au „reuşit" să creeze o imagine defavorabilă asupra conţinutului activităţilor implicate în derularea afacerilor, imagine accentuată de semnificaţia total negativă a ceea ce, îndeosebi la începutul anilor "90, multe persoane desemnează prin noţiunea de „afacerist".
Preview document
Conținut arhivă zip
- Initierea in Afaceri.doc