Instituții și politici europene

1. Sistemul instituţional: structură, rol, particularităţi

Sistemul institutional comunitar este format din componente investite cu exercitarea puterii legislative, executive si judecatoresti, precum si dintr-o multime de organisme si fonduri specializate; nu toate componentele de baza si specializate au aparut de la inceput; stadiul la care se gasea procesul intrgrarii nu reclama asa ceva; cresterea lui in intensitate si complexitate si aderare, in timp, a noi si noi state, sunt factori care au cerut extinderea si adaptarea sistemului institutional vomunitar la relatiile si necesitatile in schimbare; urmarea este ca sistemul institutional comunitar actual se prezinta ca o constructie armonioasa, bine articulata si incheiata in componentele ei de baza si specializate; unele finisaje interioare si exterioare, eventual modernizari si reajustari, mai sunt de facut, dar si acestea nu dintr-o data, ci treptat, in functie de necesitati si posibilitati.

Asupra felului cum a fost structurat si edificat sistemul institutional comunitar si cum functioneaza el, asupra relatiilor intra si intercomponente pe care le promoveaza si asupra perfectionarilor ce-ar mai fi necesare inca, ne vom edifica, mai bine, pe parcursul prezentarii si discutarii tuturor componentelor sale; si pentru a reusi sa surprindem si sa retinem esentialul in ceea ce priveste atributiile, competentele, mecanismele intime de functionare si procedurile curente de lucru, mergem pe succesiunea logica si istorica, incepand cu institutiile puterii legislative, continuand cu cele ale puterii executive si judecatoresti si incheind cu institutiile, organismele si forurile specializate.

2.Componentele infrastructurii instituţionale

2.1.Parlamentul European

a. Prezentare generală.

În textul originar al Tratatelor constitutive, instituţia democratică numită astăzi „Parlament European” era denumită „Adunare”, titlul de „Parlament European” fiind primit abia în anul 1962, denumire oficializată odată cu intrarea în vigoare a Actului Unic

European, în 1987 . Alegerea Parlamentului european se realizează prin sufragiu universal direct, potrivit unei proceduri uniforme în toate statele membre, Consiliul european adoptând, la 20 septembrie 1976, o decizie în acest sens. În ceea ce priveşte alegerea reprezentanţilor prin sufragiu universal direct, se impun câteva reguli minimale, şi anume: principiul votului unic, alegerea în cadrul unei perioade care începe joi dimineaţa şi se termină în duminica următoare, vârsta minimă pentru vot, fiind de 18 ani. Fiecare stat fixează regulile cu privire la electorat, singura condiţie stabilită de o manieră uniformă este cea referitoare la vârsta, la eligibilitate şi la modurile de scrutin. Ultimele alegeri europene au avut loc între 10 si 13 iunie 2004, în cele 25 de state, membre ale UE, în urma cărora Parlamentul european numără 723 membri. Componenta Parlamentului european va fi din nou revăzută o data cu aderarea la UE a României şi Bulgariei, cărora, potrivit Tratatului de la Nisa, pe durata legislaturii 2004 - 2009, li se va atribui 35 şi respectiv 18 locuri; acest număr de locuri se va adăuga celor 732, deja existente. Membrii Parlamentului European sunt aleşi pentru o perioadă de 5 ani, iar mandatul lor este reprezentativ.

b. Atribuţiile Parlamentului European

1. Competenţe în materie normativă

Parlamentul European este singura instituţie căreia i-au sporit considerabil competenţele atât prin modificarea formală a tratatelor constitutive (tratatele din 1970 şi 1975 cu privire la buget), cât şi prin acordurile inter-instituţionale. Redactorii Tratatelor de la Roma îi stabiliseră în special „competenţe de control şi deliberare” (Tratatul CECA, art. 137). În prezent, Parlamentul european a reuşit să obţină, pe lângă competenţele bugetare, şi un important rol în materie legislativă şi în materie de relaţii externe. Textul art. 138 B, alin. 125 enunţă un principiu , acela al participării la procesul ce conduce la adoptarea de acte comunitare şi două modalităţi de realizare a lui prin:

_ exercitarea atribuţiilor sale în cadrul procedurilor definite la art. 189 B şi 189 C (co-decizie şi cooperare).

_ emiterea de avize conforme şi formularea de avize consultative.