Instituțiile și Economia UE

INTRODUCERE

EUROPA LA SFÂRSITUL CELUI DE AL DOILEA

RAZBOI MONDIAL. NASTEREA IDEII DE EUROPA

UNITA

1. Consiliul Europei

2. Planul Marshall – promotor al constructiei europene

3. Organizatia Europeana de cooperare economica

REZUMAT

Pentru a întelege mai bine ce este Uniunea Europeana în prezent, si cum

a ajuns constructia europeana în acest stadiu, este necesar sa se cunoasca

începuturile acestei aventuri.

De-a lungul timpului, au existat numeroase tentative de unificare a

continentului european, fie prin forta, în jurul unei puteri hegemonice, fie prin

asocierea statelor europene, pe baza propriei vointe, într-o forma federativa sau

confederativa. Însa nici una din aceste tentative nu a cunoscut un succes real, si

nu a fost de durata.

Abia dupa cel de al doilea razboi mondial, într-o Europa aflata în ruine,

sub amenintarea sovietica, dar si sub spectrul amenintator al renasterii

economice si militare a Germaniei, ideea europeana gaseste în sfârsit suportul

necesar.

Primele încercari postbelice de gasire a unui numitor comun au dus la

înfiintarea Consiliului Europei. Nu trebuie uitat Planul Marshall si contributia sa

spectaculoasa la reconstructia Europei.

12

În 1945, o familie aflata în aproape orice loc din Europa se gasea înuna

din urmatoarele situatii: fusese condusa de un dictator fascist brutal, sau fusese

ocupata de o armata straina, sau ambele situatii. Ca un rezultat direct, zeci de

milioane de europeni murisera, iar economia europeana era în ruine.

În plus, al doilea razboi mondial nu era un eveniment istoric izolat.

Pentru persoanele de vârsta medie, era a doua experienta de acest gen,

implicând distrugeri masive si pierderi de vieti omenesti; al doilea razboi

mondial a izbucnit la doar doua decenii dupa primul razboi mondial (1914-

1918). Al doilea razboi mondial a reprezentat a patra confruntare dintre Franta

si Germania în decurs de numai 130 de ani. În 1945, devenise clar pentru toata

lumea ca modul în care Europa se guverna era complet gresit. Era nevoie de

schimbari radicale.

1. Consiliul Europei

Dupa al doilea razboi mondial, necesitatea abordarii ideii de unitate

europeana a devenit urgenta, ducând la formarea unei multimi de miscari proeuropeniste.

În acest context, este memorabil discursul sustinut de Winston

Churchill la Universitatea din Zurich (19 septembrie 1946), în care pledeaza

pentru dezvoltarea miscarilor europeniste si crearea unei organizatii regionale

europene (Statele Unite ale Europei).

Tot în aceeasi perioada trebuie amintit Congresul de la Haga (7-11 mai

1948). Franta propune constituirea unei Adunari Consultative Europene

denumita Consiliul Europei. Acest lucru s-a materializat prin semnarea

Tratatului Constitutiv al Consiliului Europei (Londra, 5 mai 1949), de catre 10

tari (Franta, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Italia, Belgia, Olanda,

Luxemburg, Norvegia si Suedia).

Competenta recunoscuta Consiliului Europei se manifesta în domeniile:

economic, social, cultural, stiintific, juridic, administrativ si etic.

Structura Consiliului Europei era urmatoarea:

- Adunarea Consultativa, care reflecta dimensiunea

federalista, era compusa din delegati nominali în adunarea

deliberativa, înregistrati în ordine alfabetica, pentru a

favoriza grupurile transnationale;

- Comitetul de Ministrii (ai Afacerilor Externe), care reflecta

dimensiunea unionista, era alcatuit din reprezentantii

guvernelor, împuternicit cu luarea deciziilor.

Consiliul de Ministri a aprobat în sedinta din 4 noiembrie 1950,

Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Conventia enumara drepturile

individuale si libertatile cetatenesti.

13

Consiliul Europei este mai mult decât un club al tarilor europene, atasat

valorilor spirituale si morale, care sunt patrimoniul comun al popoarelor si care

sunt la originea principiilor, libertatilor individuale, libertatilor politice si

proeminentei dreptului „pe care se fondeaza orice democratie veritabila”.

Activitatea Consiliului Europei în ultimii ani a devenit normativa. În acest sens,

au fost elaborate mai mult de 150 de conventii propuse spre ratificare tarilor

membre. Consiliul Europei a contribuit la formarea unui centru european, a

mentalitatilor europene, si în mod sigur a elitelor continentului european.

Numarul membrilor Consiliului Europei a crescut continuu. În perioada

imediat urmatoare înfiintarii, în august 1949, au aderat Turcia si Grecia.

Republica Federala Germana a aderat în 1951; Austria în 1956. În noiembrie

1990 a aderat Ungaria. România a fost admisa în 1993, Moldova si Federatia

Rusa în 1995. Cu admiterea Georgiei, în martie 1999, a Armeniei si

Azerbaidjanului în 2001, a Bosniei Herzegovinei în 2001, a Serbiei împrenuna

cu Muntenegru în 2003, si a Monacco-ului în 2004, numarul membrilor

Consiliului Europei a ajuns în prezent la 48.