Instituțiile Uniunii Europene

Parlamentul European

Parlamentul European (PE) este ales de cetăţenii Uniunii Europene pentru a le reprezenta interesele. Îşi are originea în anii ′50 şi are la bază tratatele fundamentale. Din 1979, membrii Parlamentului European sunt aleşi prin vot direct de către cetăţenii UE.

Alegerile au loc o dată la cinci ani şi fiecare cetăţean UE are dreptul de a vota şi de a candida, indiferent unde locuieşte în UE. Cele mai recente alegeri au avut loc în iunie 2009. Astfel, Parlamentul exprimă voinţa democratică a celor aproximativ 500 de milioane de cetăţeni ai Uniunii şi le reprezintă interesele în discuţiile cu alte instituţii UE. Parlamentul are 736 de membri din toate cele 27 de state membre UE.

Membrii Parlamentului European (MPE) nu sunt grupaţi în funcţie de ţările de origine, ci de afinităţile politice la nivelul UE. La nivelul grupurilor politice de care aparţin, ei reprezintă toate punctele de vedere cu privire la aspectele politice şi integrarea europeană, de la adepţii convinşi ai federalismului până la euroscepticii fervenţi.

Jerzy Buzek a fost ales preşedinte al PE la 14 iulie 2009, cu un mandat de doi ani şi jumătate (până în ianuarie 2012).

Unde se află sediul Parlamentului?

Parlamentul European îşi desfăşoară activitatea în trei sedii: Bruxelles (Belgia), Luxemburg şi Strasbourg (Franţa).

La Luxemburg se află sediul administrativ („Secretariatul General”). Reuniunile întregului Parlament, cunoscute sub denumirea de „sesiuni plenare”, au loc la Strasbourg şi uneori la Bruxelles. Reuniunile comisiilor parlamentare au loc tot la Bruxelles.

Ce face Parlamentul?

Parlamentul îndeplineşte trei funcţii principale:

- Adoptă legile europene – în colaborare cu Consiliul, în multe domenii de politici publice. Faptul că PE este ales prin vot direct de către cetăţenii UE reprezintă o garanţie a legitimităţii democratice a legislaţiei europene.

- Parlamentul exercită controlul democratic asupra celorlalte instituţii UE, în special asupra Comisiei. Parlamentul deţine puterea de a aproba sau de a respinge comisarii nominalizaţi şi are dreptul de a cere întregii Comisii să demisioneze.

- Controlul finanţelor publice. Împreună cu Consiliul, Parlamentul deţine autoritatea asupra bugetului UE şi poate influenţa cheltuielile UE. Parlamentul adoptă sau respinge întregul proiect de buget.

1. Adoptarea legilor europene

Procedura obişnuită de adoptare (adică de aprobare) a legislaţiei UE este „codecizia”. Această procedură acordă putere de decizie egală Parlamentului European şi Consiliului şi se aplică pentru legislaţia dintr-o gamă largă de domenii.

În anumite domenii (spre exemplu agricultura, politica economică, vizele şi imigrarea), hotărârile revin exclusiv Consiliului, dar acesta are obligaţia de a consulta Parlamentul. De asemenea, avizul conform al Parlamentului este obligatoriu pentru anumite decizii importante, ca de exemplu aderarea unor noi state la UE.

De asemenea, Parlamentul impulsionează adoptarea unor legi noi examinând programul de lucru anual al Comisiei, stabilind ce legi noi se impun şi solicitând Comisiei să prezinte propuneri.

2. Controlul democratic

Parlamentul exercită controlul democratic asupra celorlalte instituţii ale UE în diferite moduri.La începutul mandatului unei noi Comisii, membrii acesteia sunt desemnaţi de guvernele statelor membre UE, dar nu pot fi numiţi fără aprobarea Parlamentului. Parlamentul intervievează fiecare membru în parte, inclusiv potenţialul preşedinte al Comisiei, şi votează aprobarea Comisiei ca un întreg.

Pe durata întregului mandat, Comisia răspunde politic în faţa Parlamentului, care poate prezenta o „moţiune de cenzură” prin care să solicite demisia în masă a Comisiei.

La un nivel mai general, Parlamentul exercită controlul prin examinarea periodică a rapoartelor trimise de către Comisie (raportul general anual, rapoarte privind punerea în aplicare a bugetului etc.). În plus, MPE transmit întrebări Comisiei în mod periodic, iar comisarii au obligaţia legală de a răspunde la aceste întrebări.

De asemenea, Parlamentul supraveghează activitatea Consiliului: MPE transmit întrebări Consiliului în mod periodic, iar Preşedintele Consiliului participă la sesiunile plenare ale PE şi ia parte la dezbaterile importante.

Parlamentul poate extinde controlul democratic prin examinarea cererilor trimise de cetăţeni şi înfiinţarea unor comitete de investigare.

În final, Parlamentul contribuie la fiecare reuniune la nivel înalt a UE (reuniunile Consiliului European). La deschiderea fiecărei reuniuni la nivel înalt, preşedintele Parlamentului este invitat să prezinte punctele de vedere ale Parlamentului, precum şi preocupările acestei instituţii cu privire la problemele curente şi subiectele de discuţie de pe agenda Consiliului European.

3. Controlul finanţelor publice

Parlamentul şi Consiliul stabilesc împreună bugetul anual al UE. Parlamentul dezbate proiectul de buget în două lecturi succesive, dar bugetul nu intră în vigoare decât după semnarea de către preşedintele Parlamentului.

Comisia pentru control bugetar a Parlamentului European monitorizează modul în care se cheltuiesc fondurile bugetare. De asemenea, Parlamentul hotărăşte, în fiecare an, dacă aprobă modul în care Comisia Europeană admninistrează bugetul. Acest proces de aprobare are denumirea tehnică de „acordare a descărcării de gestiune”.