Instrumente de Politică Monetară

1. Instrumentele de politică monetară folosite de Banca Centrală Europeană

În prezent, politica monetară a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) este executată în termeni uniformi de către toate statele membre. Prin integrarea lor în SEBC, băncile centrale naţionale exercită sarcinile operaţionale de politică monetară, urmând deciziile luate de BCE în Consiliul de conducere, în care fiecare bancă centrală are o participare egală în procesul de adoptare a deciziilor. Este vorba despre un partaj al suveranităţii monetare.

Repartizarea atribuţiilor şi competenţelor în cadrul sistemului se face pe baza principiului subsidiarităţii, care presupune că BCE nu intervine în problemele care nu sunt de competenţa ei. Pentru realizarea obiectivului fundamental, cel al stabilităţii preţurilor, BCE şi băncile centrale naţionale sunt independente, atât faţă de autorităţile politice naţionale, cât şi faţă de cele comunitare.

Ultimul dintre rapoartele publicate de Banca Centrală Europeană, intitulat "Politica monetară unică în stadiul al treilea. Documentaţia generală asupra instrumentelor şi procedurilor de politică monetară ale SEBC" actualizează cadrul organizatoric, ţinând cont de progresele făcute în detalierea instrumentelor şi procedeelor de politică monetară ale BCE.

SEBC are drept obiectiv final, conform Articolul 105 al Tratatului de la Maastricht, menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără ca prin aceasta să prejudicieze obiectivul primordial, SEBC trebuie, de asemenea, să sprijine politicile economice de ansamblu din Uniunea Europeană. Pentru atingerea dezideratelor sale, el trebuie să acţioneze în concordanţă cu principiile unei economii de piaţă deschise, bazată pe principii competitive, favorizând o alocare eficientă a resurselor. Atribuţiile cele mai importante ale SEBC includ:

- definirea şi punerea în practică a politicii monetare unice;

- conducerea operaţiunilor valutare, deţinerea şi gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;

- asigurarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi;

- emisiunea monetară;

- cooperarea în domeniul controlului bancar;

- funcţii consultative;

- colectarea informaţiilor statistice.

În vederea atingerii obiectivului fundamental propus, SEBC-BCE trebuie să-şi construiască o strategie a politicii monetare, bazată fie pe monetary targeting, fie pe inflation targeting sau pe o combinaţie a celor două variante. Indiferent de strategia aleasă, cadrul operaţional al politicii monetare unice trebuie să răspundă următoarelor principii generale: conformitate cu principiile de piaţă, egalitate de tratament, simplitate, căutarea celui mai convenabil raport cost-eficienţă, descentralizare, continuitate, armonizare, conformitate cu procesul de decizie al SEBC . Pentru a-şi atinge obiectivele, SEBC are la dispoziţie un set de instrumente de politică monetară: coordonează operaţiunile de open-market, oferă facilităţi de refinanţare şi poate solicita instituţiilor de credit să constituie rezerve minime în conturile lor la SEBC.

În tabelul nr.1 sunt evidenţiate principalele operaţiuni de politică monetară desfăşurate de Banca Centrală Europeană, tipurile de tranzacţii aferente, maturitatea, frecvenţa acestora şi procedurile asociate.

Aplicarea unei politici monetare uniforme a necesitat atât armonizarea instrumentelor de politică monetară, cât şi integrarea pieţelor interbancare naţionale. Pentru ca băncile să poată efectua tranzacţii eficiente cu euro şi în afara graniţelor ţărilor de rezidenţă, IME a elaborat un nou sistem de plăţi, denumit TARGET (Trans-European Automated Real-time Gross Settlement Express Transfer), care funcţionează printr-o reţea specială de comunicaţii şi permite participanţilor să efectueze plăţi "în timp real" în euro, răspunzând astfel nevoilor politicii monetare unice.

Sunt tot mai dese vocile care susţin că este necesară o reformă la Banca Centrală Europeană, reformă menită să simplifice pocesul greoi de luare a deciziilor şi să permită băncii să se mişte mai rapid atunci când se pune problema reducerii ratei de referinţă a dobânzii .

Cei mai aprigi susţinători ai reformei BCE, economiştii francezi, susţin că politica de contol al inflaţiei ar trebui să se bazeze pe o marjă numerică mai mare, care să urmărească poziţionarea acestui indicator într-un interval de la 1% la 4%, faţă de obiectivul actual de cel mult 2%. Se ridică, de asemenea, problema că lărgirea Uniunii Monetare Europene va îngreuna activitatea BCE, prin sporirea numărului de membri şi este sugerată varianta creării unei comisii mai mici pentru politici monetare, care să aibă responsabilitatea stabilirii de rate ale dobânzii în concordanţă cu obiectivele de politică monetară.

Tabelul nr.1

Operaţiunile de politică monetară desfăşurate de Banca Centrală Europeană

Operaţiunile de politică monetară Tipuri de tranzacţii Maturitate Frecvenţă Procedură

Asigurarea lichidităţii Absorbţia lichidităţii

OPERAŢIUNI DE OPEN-MARKET

Principalele operaţiuni de refinanţare Tranzacţii reversibile - 2 săptămâni Săptămânal Licitaţii standard

Operaţiuni de refinanţare pe termen mai lung Tranzacţii reversibile - 3 luni Lunar Licitaţii standard

Operaţiuni de reglaj fin Tranzacţii reversibile

Swap-uri valutare Swap-uri valutare

Atragerea de depozite pe termen fix

Tranzacţii reversibile Nestandardizată Neregulată Licitaţii rapide

Proceduri bilaterale

Cumpărări definitive Vânzări definitive - Neregulată Proceduri bilaterale

Operaţiuni structurale Tranzacţii reversibile Emiterea de certificate de depozit Standardizate/

nestandardizate Regulate/ neregulate Licitaţii standard

Cumpărări definitive Vânzări definitive - Neregulate Proceduri bilaterale

FACILITĂŢI DE REFINANŢARE ŞI DE DEPOZIT

Facilităţile de refinanţare Tranzacţii reversibile - Overnight Acces nelimitat pentru

contrapartide

Facilităţile de depozit - Depozite Overnight Acces nelimitat pentru

contrapartide