Instrumente Financiare Derivate

CAPITOLUL 1

Elementele si caracteristicile instrumentelor financiare derivate

1.1. Conceptul de instrument financiar derivat

Un instrument derivat reprezintã, într-o abordare aproape unanimã în lucrãrile de

referintã, “un instrument financiar a cãrui valoare depinde de sau este derivatã din valoarea altei

variabile suport mai simple”1. Cel mai adesea, variabilele care stau la baza derivatelor sunt

preturile activelor tranzactionate. Cu toate acestea, derivatele pot depinde de aproape orice

variabilã, chiar cantitatea de zãpadã cãzutã la o anumitã statiune turisticã.

În alte opinii, un instrument derivat este „un contract între douã pãrti care stabileste

conditiile – în particular, datele si valorile rezultante ale variabilelor suport – efectuãrii unor plãti

viitoare între pãrtile la contract”2.

Pietele instrumentelor derivate s-au dezvoltat deoarece ele oferã participantilor

posibilitatea de a controla o gamã diversã de riscuri pe care o presupune derularea afacerilor,

indiferent dacã aceasta include prestarea de servicii la nivel mondial sau gestiunea unui portofoliu

global de investitii, precum si posibilitatea de a realiza câstiguri substantiale improbabil de

realizat din tranzactiile cu instrumente financiare primare.

Comertul originar cu produse derivate implica o marfã, cum ar fi orezul, bulbii de lalele

sau grâul ca activ de referintã. Astãzi, unele active de referintã sunt reprezentate încã de mãrfuri,

dar, în plus, poate fi folositã aproape orice altã mãrime financiarã sau instrument financiar.

Aceastã diferentiere a activului suport în douã categorii, mãrfuri si active financiare, a

condus uneori si la separarea instrumentelor derivate în instrumente derivate pe mãrfuri si

instrumente derivate pe active financiare, numite si instrumente financiare derivate.

Cu toate acestea, atât în optica standardelor internationale de contabilitate, cât si în cea a

Comisiei Europene transpusã în MiFID, sunt considerate instrumente financiare toate

instrumentele derivate indiferent de natura activului suport si caracterul sãu tranzactionabil. Sunt

luate în considerare atât variabile tranzactionabile, precum valorile mobiliare sau mãrfurile, cât si

variabile netranzactionabile ca indicii bursieri sau cursurile de schimb. Prin urmare, si derivatele

pe mãrfuri sunt considerate instrumente financiare derivate.

În mod asemãnãtor standardele3 elaborate de Departamentul de Statisticã al Fondului

Monetar International definesc derivatele financiare ca „instrumente financiare legate de un

instrument financiar specific, indicator sau marfã, si cu ajutorul cãruia riscuri financiare

determinate pot fi tranzactionate pe pietele financiare. Valoarea unui instrument financiar derivat

derivã din pretul de referintã al activului suport: pretul de referintã.”

Un instrument financiar derivat se caracterizeazã de asemenea prin lichidarea la o datã

viitoare (la termen) si prin absenta unei investitii initiale sau prin necesitatea unei investitii mai

mici decât cea solicitatã de un contract (de regulã activul suport) care oferã un rãspuns similar la

modificãrile în factorii pietei.

În concluzie, definim instrumentele financiare derivate ca instrumente financiare a

cãror valoare depinde de valoarea variabilei suport reprezentatã fie de un activ sau mãrime

financiarã, fie de un activ real, care se lichideazã la o datã viitoare si care nu necesitã o

investitie initialã la fel de ridicatã ca în cazul investitiei directe în variabila suport.

1 Hull, J. – Options, Futures & Other Derivatives, 4th Edition, Prentice Hall International, 2000, p.1.

2 Rubinstein, M. - Derivatives: A PowerPlus Picture Book, 1998 (www.in-the-money.com).

3 International Monetary Fund, Statistics Department – The New International Standards for the Statistical

Measurement of Financial Derivatives, mai 2000, p.3.

2

1.2. Tipuri de instrumente financiare derivate

Existã patru tipuri principale de instrumente derivate care se tranzactioneazã în prezent pe

pietele financiare:

. contractele forward;

. contractele futures;

. contractele cu optiuni;

. contractele swap.

Contractul forward (la termen) reprezintã un acord contractual ferm între un

cumpãrãtor si un vânzãtor asupra livrãrii unui activ financiar sau real la o datã viitoare precizatã,

dar la un pret convenit de regulã în prezent. Cantitatea si calitatea activului suport, dar si celelalte

clauze ale contractului rezultã în urma negocierii dintre cele douã pãrti.

Contractul futures reprezintã un acord contractual ferm între un cumpãrãtor si un

vânzãtor pentru livrarea unui activ specificat, la o datã stabilitã în viitor. Pretul contractului

variazã în functie de localizarea pietei, dar este fixat atunci când tranzactia este încheiatã. Prin

comparatie cu un contract forward, contractul futures prezintã clauze (specificatii)

standardardizate.

Contractele forward si futures pot avea drept activ suport:

. actiuni individuale sau portofolii de actiuni;

. indici bursieri;

. obligatiuni individuale sau portofolii de obligatiuni;

. rate ale dobânzii;

. cursul de schimb valutar;

. mãrfuri.

Contractul cu optiuni (optiunea) reprezintã un acord contractual între un cumpãrãtor si

un vânzãtor care dã dreptul – dar nu si obligatia – cumpãrãtorului contractului sã cumpere

(optiune de cumpãrare - call) sau sã vândã (optiune de vânzare - put) o cantitate determinatã

dintr-un activ suport, la un pret stabilit dinainte (numit pret de exercitare) la – varianta

europeanã – sau pânã la – varianta americanã – o datã viitoare predeterminatã, numitã scadentã,

contra unei sume de bani numitã primã, plãtitã la momentul încheierii contractului.

În cazul optiunilor, activul suport poate fi acelasi cu cel utilizat în cazul contractelor

forward si futures, dar poate fi reprezentat si de un instrument financiar derivat, de regulã futures

sau swap.

Contractul swap reprezintã un acord contractual între un cumpãrãtor si un vânzãtor,

având ca obiect un activ de referintã similar sau o obligatie de o valoare echivalentã, prin care

schimbarea aranjamentelor financiare conferã ambelor pãrti la tranzactie conditii mai favorabile

decât cele la care s-ar fi putut astepta altfel.

Necesitãtile diferite ale jucãtorilor de pe piatã care sunt expusi riscurilor financiare au

condus la aparitia a patru tipuri de swap-uri, si anume:

. swap-uri pe rate ale dobânzii;

. swap-uri pe valute;

. swap-uri pe mãrfuri;

. swap-uri pe actiuni.