Extras din curs
Modul 1. Europa în cautarea unei noi identitati
Modulul are drept scop introducerea studentului în filosofia integrarii
europene, în întelegerea primara a premiselor, controverselor si pasilor parcursi
de europeni în realizarea unificarii.
Studentul se va familiariza cu ideea de integrare în Europa, regasind în
sinteza principalele idei si momente din perioada anterioara semnarii Tratatului
de la Roma (1957), ca moment al declansarii procesului de integrare sub formula
unei Comunitati Economice – pilon central al formarii si functionarii Uniunii
Europene astazi.
Modulul cuprinde o singura unitate de curs (maxim 3 ore de studiu),
structurat pe 3 parti: „Identitate europeana”, „De la idee la Tratatele constitutive”
si ”Federalism si cooperare interguvernamentala în integrarea politica a
Europei”.
“Europa nu este decât o vointa comuna a celor care
traiesc în ea, printr-o vocatie comuna…Unitatea
europeana sta în spiritul european.”
Bernard Voyenne
În ani de zbuciumata istorie si perpetua cautare a stabilitatii si echilibrelor de putere,
pe continentul european s-a conturat treptat si a supravietuit în timp tuturor miscarilor
orgolioase ale entitatilor nationale ideea de “Europa”.
Esenta ideii de “Europa unita” a gasit un nesperat izvor de inspiratie si sustinere în
constiinta si sentimentul identitatii europene data de unitatea culturala si intelectuala.
Justificata apare astfel reflectia lui Jean Monnet – “sufletul creator” al Europei – când, dupa
ani de zbateri, de evolutii si involutii în unificarea federativa a tarilor europene, spunea: “Daca
ar fi sa reîncep, as începe prin cultura”. Cultura este cea care da liantul european si poate
mentine o unitate durabila într-o atât de vasta diversitate.
Pentru a trece însa de la ideea unificarii la transpunerea ei în proiecte precise si
institutionalizarea unor noi structuri a fost nevoie de un timp în care ceea ce unea popoarele
Europei sa devina mai puternic, raportat la ceea ce diferentia si le separa; un timp în care, de la
simpla aspiratie a artistilor, filosofilor sau a unor oameni politici, ideea europeana sa anime
larg atât de puternicile individualitati umane si entitati nationale si sa se transpuna astfel într-o
vointa politica în masura sa-i confere finalitate.
1. Identitate europeana
Continent al unor popoare aspirând dintotdeauna la identitate nationala si la afirmarea
lor economica, politica si culturala, Europa a cunoscut o evolutie conflictuala, caracterizata de
2
rivalitati comerciale, coloniale si razboaie, ca manifestari ale nationalismelor exacerbate ce leau
dominat existenta.
Hamilton Fish, mult timp senator în Congresul american, referindu-se la europeni
între cele doua razboaie mondiale, facea trimitere la un discurs al lui Thomas Jefferson:
“Interesele lor politice sunt complet diferite de ale noastre (ale SUA-n.n.). Invidiile lor
reciproce, echilibrele de putere, aliantele complicate, formele si principiile lor de guvernare ne
sunt, toate, straine. Sunt natiunile unui vesnic razboi. Toate energiile lor sunt cheltuite pentru
distrugerea averii si vietii cetatenilor lor.”1
Suntem cu siguranta tentati sa refuzam o astfel de imagine asupra Europei. Nu putem
însa sa nu acceptam ca divizarea politica, economica si religioasa a continentului european
constituie o permanenta.
Cum a fost atunci posibila integrarea europeana? Încercând sa-si explice o astfel de
mutatie de proportii în evolutia Europei, Louis Carton este de parere ca, desi divizata, Europa
prezinta o constanta – comunitatea civilizatiei, înteleasa astfel: “Dar, daca Europa este divizata
în actiune, ramâne o comunitate a civilizatiei. O comunitate care nu înseamna unitate sau
monolitism. Dimpotriva, diversitatea si varietatea caracterizeaza civilizatia comuna a Europei.
Ea este fondata pe o anumita conceptie a individului. Dar, fiecare individ este complex si
poarta în el doua capacitati care uneori se completeaza, alteori se contrazic: inteligenta, partea
rationala a spiritului, apta sa analizeze, sa înteleaga, sa construiasca si imaginatia, intuitia,
parte irationala care urmeaza impulsuri adesea misterioase. Complexitatea civilizatiei Europei
este imaginea spiritului uman. Este de altfel construita pe dublul aport al traditiei pagâne axata
pe ratiunea umana si al celei crestine, fundamentata pe credinta. Ca si spiritul uman, civilizatia
occidentala va fi constant solicitata de spirit si de ratiune. Uneori una din sursele traditiei
europene va domina: Evul Mediu va fi era credintei, Renasterea va dezvolta influenta ratiunii.
Alteori, credinta si ratiune se vor echilibra, în indivizi ca si în societate […]”.2
Comunitatea civilizatiei nu semnifica asadar uniformitate. Ceea ce o caracterizeaza
nu este asemanarea indivizilor, ci specificul comun: capacitatea de a întelege si de a asimila
aceleasi idei. Comunitatea civilizatiei europene sta în capacitatea comuna a europenilor de a
simti, de a reactiona, de a asimila.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Integrare Economica Europeana.pdf