Integrare Economică Regională

1. Aspecte introductive

Integrarea economica este un proces complex, multidimensional si dinamic care a devenit un aspect important al economiei internationale, mai ales în ultimele decenii. Integrarea economica:

- Integrare regionala

- Aranjamente de comert preferential

- Blocuri comerciale

presupune, în forma ei cea mai simpla eliminarea discriminatorie a tuturor restrictiilor comerciale dintre fluxurile derulate de cel putin 2 state si stabilirea anumitor elemente de coordonare si cooperare între ele.

Integrarea economica este rezultatul actiunii unui complex de factori dintre care se apreciaza ca cei economici si politici detin o pondere semnificativa. Astfel, decalajul economic dintre tarile vest – europene afectate de cel de al doilea razboi mondial si SUA a carei pozitie se consolidase semnificativ în economia mondiala, a fost una din ratiunile principale de natura economica care a generat ideea unei cooperari mai strânse în Europa de Vest. Pe de alta parte, evitarea unor posibile viitoare conflicte între Franta si Germania ale caror raporturi erau tensionate înca de la sfârsitul secolului la XIX lea, readucerea Europei Occidentale la statutul de putere mondiala si contracararea expansiunii URSS – ului sunt frecvent mentionate drept motive de natura politica care au declansat procesul integrationist în Europa.

Indiferent de natura motivatiilor primordiale, factorii economici si cei politici sunt interdependenti. În integrare nevoia de cooperare si coordonare manifestându-se insistent în stadiile mai avansate ale integrarii. În afara de premisele economice si politice au fost adusi în discutie factorii geografici si culturali.

Paul Krugman apreciaza ca proximitatea geografica da nastere unor blocuri comerciale „naturale” create între parteneri care deruleaza între ei o parte semnificativa din fluxurile lor comerciale.

Samuel Hungtington prezinta cultura drept o forta care uneste si divide în acelasi timp. În consecinta, tarile cu afinitati culturale coopereaza economic si politic, iar organizatiile internationale cum ar fi UE, formate din state cu trasaturi culturale comune au mai mult succes decât cele care încearca sa transceada culturile.

Integrarea economica determina transformarea sistemului international contemporan si altereaza oarecum viziunea clasica asupra rolului statului si asupra conceptului de suveranitate.

2. Integrarea pozitiva si integrarea negativa

Termenul de integrare negativa a fost propus de von Tinbergen în 1954 si se refera la procesul de înlaturare a obstacolelor asupra comertului dintre statele participante respectiv eliminarea oricaror restrictii în procesul de liberalizare a fluxurilor comerciale.

Termenul de integrare pozitiva se refera la modificarea instrumentelor si institutiilor existente si la crearea unora noi capabile sa asigure pietei integrate o functionare efectiva si eficienta si sa promoveze obiective mai ample.

Privind problema sub acest aspect, s-ar putea spune ca zonele de liber – schimb presupun exclusiv integrare negativa în timp ce aranjamentele preferentiale mai complexe implica si integrare pozitiva. În realitate distinctia nu se poate face cu multa precizie deoarece toate schemele integrationiste presupun o serie de elemente legate de integrarea pozitiva.

3. Interguvernamentalism si supranationalism

Integrarea economica poate fi abordata :

- fie din perspectiva confederalista

- fie din perspectiva federalista

În esenta, abordarea confederalista, respectiv interguvernamentalismul înseamna ca statele convin sa coopereze reciproc fara a ceda ceva din suveranitatea lor nationala. Scopul nu este de a crea un nou „superstat” care sa le înglobeze pe toate ci de a pune în legatura statele suverane într-o confederatie în care fiecare îsi pastreaza structurile nationale. Acesta este principiul care a stat la baza crearii Consiliului Europei si al Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica precum si al majoritatii schemelor de integrare regionala între state în dezvoltare. Acest principiu a stat si la baza celui de al doilea si al treilea pilon al UE. Sarcinile trasate uniunii în aceste domenii sunt o forma de cooperare interguvernamentala desi aceasta nu exclude posibilitatea adâncirii integrarii.

Abordarea federalista respectiv supranationalismul îsi propune sa dizolve distinctiile traditionale dintre statele natiune. „Deocamdata” natiune a suveranitatii nationale inviolabila si indivizibila arata ca imperfectiunile coexistentei sociale si internationale, neajunsurile specifice statului natiune si pericolul dominatiei unui stat asupra altora pot fi depasite doar prin crearea unei comunitati supranationale si transferarea catre aceasta a unei parti din suveranitatea statelor componente. Rezultatul este o federatie în care destinul comun al popoarelor sale este „ghidat” de autoritati comune, respectiv federale.

UE este în esenta un produs al abordarii federaliste desi într-o forma oarecum modificata. Statele membre ezitau în abandonarea suveranitatii redobândita si consolidata dupa cel de al doilea razboi mondial si cedarea catre o federatie europeana. Pâna la urma solutia a fost de a realiza trecerea de la autonomia nationala la o federatie europeana printr-un proces gradual.

4. Viteza variabila si geometrie variabila

Deoarece numarul participantilor la aranjamentele de integrare regionala este în continua crestere, devine tot mai dificila asigurarea consensului asupra adâncirii integrarii. Aparitia acestei dileme în evolutia UE confruntata cu un numar tot mai mare de membrii având niveluri diferite de dezvoltare a dat nastere conceptelor de:

- viteza variabila

- geometrie variabila

Viteza variabila se refera la situatia în care toti membrii sunt legati prin obiective comune dar unora li se acorda un timp mai îndelungat pentru realizarea acestora.. În locul mentinerii tuturor membrilor la ritmul celui mai lent si mai sovaelnic, unele state pot opta pentru aplicarea unor politici comune la care celelalte vor adera când vor fi pregatite.

Geometria variabila se refera la situatiile în care subgrupuri de membrii, posibil pe diferite probleme, doresc sa treaca la forme mai adânci de integrare si cooperare pe probleme specifice în timp ce alti membrii doresc sa ramâna în afara acestor initiative.