Introducere in Studiul Economiei

Imagine preview
(8/10 din 4 voturi)

Acest curs prezinta Introducere in Studiul Economiei.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 506 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domenii: Economie, Alte Domenii

Extras din document

Având profunde cunostinte teoretico-metodologice, indispensabile pentru întelegerea

complexitatii vietii economice reale, a dinamicii structurilor economice, a raporturilor

multiple dintre agentii vietii economice.

SEMESTRUL I

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ECONOMIEI

I. ECONOMIA SI STIINTA ECONOMICA. OBIECTUL DE STUDIU

AL ECONOMIEI POLITICE. METODA ÎN STIINTA ECONOMICA

Definirea stiintei economice

Stiinta economica reprezinta o componenta deosebit de importanta a sistemului

de stiinte contemporane. Orice activitate economica presupune promovarea criteriului

de rationalitate, calcule stiintifice, o anumita tehnica de gândire economica, un

anumit comportament în gestionarea resurselor si în adoptarea deciziilor.

Definirea stiintei economice si a rolului ei în pregatirea profesionala are drept

punct de plecare studierea nevoilor si resurselor, a activitatii economice, a fenomenelor

si proceselor economice.

În sens economic, nevoile umane reprezinta cerinte materiale si spirituale, de

bunuri si servicii, de mediu ecologic ale vietii si activitatii oamenilor. Ele constituie

impulsul si motivatia oricarei activitati umane.

În functie de diferite criterii de clasificare, nevoile umane pot fi grupate în: nevoi

naturale, sociale si rationale; nevoi primare si superioare; nevoi individuale, de grup si

generale ale societatii etc. Însa, indiferent de tipul lor, nevoile au câteva caracteristici:

a) Caracterul dinamic, în sensul ca, de la o perioada la alta, au loc modificari în

structura si nivelul calitativ al cerintelor de consum.

b) Sunt reproductibile sau regenerabile, în sensul ca satisfacerea unei nevoi sau

a alteia dureaza numai un anumit timp, dupa care se manifesta din nou;

c) Caracterul complementar, în sensul ca satisfacerea unei nevoi genereaza o alta;

20

d) Sunt concurente, în sensul ca unele se extind, iar altele se restrâng având loc

si substituirea unora cu altele.

Satisfacerea nevoilor se realizeaza prin consumul de bunuri materiale si

servicii. Pentru producerea acestor bunuri si servicii este necesara utilizarea resurselor

economice, umane si materiale. Problema fundamentala a tuturor economiilor o

reprezinta raritatea resurselor, care sunt limitate si insuficiente pentru a produce toate

bunurile materiale si serviciile pe care oamenii ar dori sa le consume. De aceea, apare

necesitatea alegerii celei mai bune variante de alocare a resurselor.

Costul de oportunitate al unei alegeri reprezinta costul celei mai bune

alternative sacrificate, atunci când se face o alegere între mai multe variante posibile.

De asemenea, în studierea alternativelor de a produce se foloseste curba (frontiera)

posibilitatilor de productie. Aceasta reflecta toate combinatiile posibile de producere

a doua bunuri prin folosirea integrala si eficienta a resurselor disponibile la un

moment dat. Miscarea de la un punct la altul pe aceasta frontiera arata o modificare în

cantitatile de bunuri produse care necesita o realocare a resurselor.

Componentele activitatii economice

Activitatea economica este o componenta fundamentala a actiunii umane, în

cadrul careia, prin alocarea si folosirea resurselor economice, au loc procesele de

productie, de circulatie, de distributie si consum de bunuri si servicii, în vederea

satisfacerii trebuintelor. Structura activitatii economice cuprinde urmatoarele componente

fundamentale:

a) Productia, în cadrul careia, prin combinarea factorilor, oamenii produc

bunuri materiale si servicii;

b) Circulatia, ce asigura trecerea bunurilor economice de la producator la

consumator;

c) Distributia, ce asigura repartitia bunurilor si serviciilor pe destinatiile lor

(satisfacerea nevoilor de consum sau de productie);

d) Consumul, folosirea bunurilor si serviciilor pentru satisfacerea nevoilor.

Structura activitatii economice poate fi analizata si din alte unghiuri de vedere:

structura tehnologica, de ramura, pe sectoare, teritoriala. Importanta este si structura

verticala a activitatii economice, în cadrul careia putem evidentia:

a) Microeconomia – activitatea economica la nivelul unitatii economice;

b) Mezoeconomia – activitatea la nivel de ramura economica si zona economica;

c) Macroeconomia – activitatea economica la nivelul economiei nationale;

d) Mondoeconomia – ansamblul economiilor nationale în interdependenta lor.

Tinând cont de cele prezentate mai sus, putem spune ca obiectul economiei

politice ca stiinta îl constituie studierea vietii economice reale, a fenomenelor si

proceselor economice care au loc în domeniul productiei, schimbului, repartitiei si

consumului de bunuri materiale si servicii, a relatiilor cauzale, a legilor si

categoriilor economice, pe diferitele trepte ale evolutiei societatii, oferind un mod

economic stiintific de gândire si actiune, putere de anticipare si rationalitate, tinând

seama de confruntarea nevoilor nelimitate cu resursele limitate.

Sistemul stiintelor economice

Economia politica nu este decât o componenta din sistemul stiintelor economice.

În structura acestuia sunt cuprinse urmatoarele:

a) stiinta economica fundamentala (economia politica); b) stiintele economice

functionale (management, marketing, finante-banci etc.); c) stiintele economice

21

teoretico-aplicative (de ramura); d) stiintele istorice economice si ale gândirii

economice; e) economia mondiala; f) stiintele economice de granita (econometria,

informatica economica, sociologia economica, psihologie economica etc.).

Sistemul stiintelor economice este dinamic si deschis, îmbogatindu-se, de la o

perioada la alta, pe masura progresului stiintei. Astfel, se impun discipline economice

noi, cum ar fi: economia mediului înconjurator, economia urbana, economia

investitiilor în strainatate si a întreprinderilor multinationale etc.

Ca stiinta economica fundamentala, economia politica ofera baza teoretica si

metodologica generala stiintelor economice în ansamblul lor.

Afirmarea economiei ca stiinta autonoma presupune, pe lânga obiectul sau

propriu de studiu, si o metoda, adica un ansamblu de principii, de procedee si tehnici

de cercetare, care au rolul de a contribui la explicarea si rezolvarea cu eficienta tot

mai mare a problemelor practicii economice.

Procedeele definitorii metodei în stiintele economice, frecvent utilizate sunt

urmatoarele: abstractizarea, inductia, deductia, îmbinarea metodei istorice cu cea

logica, analiza cantitativa si cali

Fisiere in arhiva (1):

  • Introducere in Studiul Economiei.pdf