Extras din curs

Investiţiile străine directe sunt clasificate în 2 mari tipuri:

Greenfield: înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitorii străini, sub forma unor investiţii pornite de la zero

Fuziuni şi achiziţii (Megers and Acquisitions -M&A): preluarea integrală sau parţială de întreprinderi de către investitorii străini de la rezidenţi şi dezvoltarea acestora.

Fuziunile şi achiziţiile sunt adesea analizate de către economişti ca fiind unul şi acelaşi concept, care vizează unificarea a două sau mai multe companii, dar din punct de vedere legal acestea sunt distincte:

-la achiziţii, ţara de origine a companiei achizitoare poartă denumirea de ţară -mamă, iar Ia compania achiziţionată ea se numeşte ţara - gazdă;

-în ceea ce priveşte fuziunile, naţionalitatea noii entităţi economice poate fi dublă sau poate prelua una din nationalităţile celor două companii.

Investiţiilor străine directe sunt analizate şi pe cele 3 componente ale lor:

Investiţiile străinilor cu capitalul propriu al unor întreprinderi (noi sau M&A).

Imprumuturile între filialele din străinătate ale aceluiaşi grup.

Reinvestirea profitului în filialele din străinătate.

7.2. Fuziuni internaţionale

I.Definire

Din punct de vedere tehnic, fuziunea constă în combinarea a două sau mai multe companii cu scopul de a crea o entitate economică prin unificarea patrimoniilor. Din punct de vedere juridic, fuziunea este operaţiunea prin care se realizează o concentrare a societăţilor comerciale, iar acestea pot avea aceeaşi formă juridică sau forme diferite.

Fuziunea internaţională implică deci unificarea a două entităţi juridice de naţionalitate diferită şi cunoaşte două forme:

- Absorbţia constă în înglobarea de către o societate a uneia sau a mai multor societăţi comerciale, care îşi încetează existenţa

- Fuziunea pură (sau contopirea sau consolidarea) constă în reunirea a două sau mai multe societăţi comerciale. care îşi încetează existenţa, pentru constituirea unei societăţi comerciale noi.

Tipuri principale de fuziuni:

1 Fuziunea orizontală - are loc atunci când o firmă se combină cu altă firmă, din acelaşi domeniu de activitate; deci acestea sunt companii concurente în acelaşi sector economic.

2 Fuziunea verticală - are loc atunci când o companie îşi uneşte patrimoniul cu cel al unui furnizor sau cumpărător al produselor sale: fuziuni în amonte şi fuziuni în aval

3 Fuziunea concentrică - implică întreprinderi înrudite, dar care nu sunt producători ai aceluiaşi produs, ca în cazul fuziunilor orizontale, şi nici nu au o relaţie furnizor -cumpărător, ca în cazul fuziunilor verticale; de exemplu, fuziunea între o bancă şi o firmă de brokeraj;

Fuziunea conglomerat - are loc în momentul combinaţiei unor întreprinderi neînrudite din punctul de vedere al obiectului de activitate, iar scopul lor principal constă în diversificarea internaţională a riscului şi creşterea beneficiilor.

Din punct de vedere al analizei financiare, există două tipuri de fuziuni:

- fuziuni operaţionale - au loc atunci când activităţile a două companii sunt integrate pentru a obţine efecte sinergice;

- fuziuni financiare - companiile care fuzionează nu vor fi operate ca o singură entitate şi nu se preconizează obţinerea obligatorie de economii operaţionale semnificative, ci doar îşi pot pune în comun resurse financiare pentru investiţii importante

III.Tehnici de realizare a unei fuziuni

Principalele tehnici de fuziune existente sunt:

achiziţionarea activelor - atât activele fixe cât şi cele circulante sunt cumpărate cu numerar sau acţiuni; compania achiziţionată nu dispare, rămânând cu o cantitate importantă de numerar

achiziţionarea acţiunilor - modalitatea de plată poate fi în numerar, în acţiuni sau o combinaţie a acestora;

amalgamarea - are loc atunci când două sau mai multe companii formează o nouă societate pe baza prevederilor legislative corespunzătoare şi pe baza termenilor amalgamării votaţi de acţionarii tuturor companiilor implicate în proces.