Istoria Economiei

1. Raportul istorie – geografie

Istoria unui popor este adânc înradacinata în propria sa geografie.Destinul istoric al poporului român a fost influentat - într-o maniera pe care istoria a consemnat-o - atât de : a) configuratia propriului pamânt,( Pamântul românesc se caracterizeaza prin armonie, simetrie, complementaritate,unitate în diversitate. El cuprinde toate formele de relief: de la tarmul neted al Marii Negre si de la Delta în continua formare a Dunarii, pâna la plaiurile si crestele muntilor.) O caracteristica importanta a pamântului românesc o formeaza bogatia sa: un pamânt negru, bun pentru agricultura si pe care se pot cultiva cea mai mare parte a speciilor de plante compatibile cu clima temperata; pasuni si fânete în lunci, câmpii si la munte pentru hrana animalelor; un sistem hidrografic, destul de dens, care asigura apa necesara vietii, este o sursa pentru producerea energiei electrice, având în acelasi timp o bogatie importanta : pestele;livezi de pomi si vii; paduri de brad, fag, stejar etc., care de-a lungul istoriei au avut importanta economica, dar si strategica; în subsol o varietate de substante minerale. Toate aceste elemente au favorizat dezvoltarea ocupatiilor economice, inclusiv a mineritului, fapt care a permis evolutia societatii umane si dezvoltarea unei civilizatii înfloritoare în spatiul carpato-danubiano-pontic.

b) asezarea în spatiul european.Asezarea în spatiul european, a influentat istoria româneasca într-o maniera importanta, sporind considerabil interdependentele dintre factorii interni si externi în devenirea istorica a poporului si a natiunii române.La cumpana dintre mileniile III-II î.Ch. patrund în spatiul nord-dunarean populatii indo-europene si se produce acum prima mare sinteza etno-culturala din aceasta zona: indoeuropenizarea. Se constituie si se individualizeaza din masa indo - europenilor, tracii, iar cu secolele VIII-VII î.Ch. se cristalizeaza grupul etnic al geto-dacilor care va ajunge la a crea o înfloritoare cultura materiala si spirituala în secolele I î.Ch. - I d.Ch. Dacii vor fi cuceriti în urma razboaielor din 101-102 si 105-106, de catre Imperiul Roman, iar teritoriul încorporat pentru 165 de ani acestuia si se creeaza premise nu numai pentru o dezvoltare materiala si spirituala superioara, dar si pentru începutul celei de a doua sinteze etno - culturale din spatiul carpato-danubiano-pontic: etnogeneza româneasca. Mai apoi, prin „poarta invaziilor” - spatiul cuprins între curbura Carpatilor, Dunare si Mare - s-au scurs populatiile migratoare, atrase de bogatiile Bizantului sau ale Romei. Spre stapânirea gurilor Dunarii si spre iesirea la Marea Neagra au tins feudalii poloni si maghiari,tarii Rusiei apoi, cu scopul de a controla drumurile comerciale de importanta europeana, de asi spori forta economica si politica, pozitia strategica. Tarile Române se vor confrunta cu tendinta expansionista a Portii Otomane, frânând pentru un timp încercarea acesteia de a patrunde spre centrul Europei. Dupa decaderea Poloniei, în secolul al XVIII-lea, tarile române s-au aflat în centrul conflictelor politice si militare care au confruntat cele trei imperii limitrofe (otoman, tarist, habsburgic), în care au fost atrase si interesate si alte puteri europene.În general, ca urmare a importantei lor strategice, Principatele Române au devenit un fel de placa turnanta în planurile politice care vizau sud-estul Europei, iar soarta lor a reprezentat o veritabila piatra de încercare a sistemului de relatii dintre marile puteri.