Istoria și Politicile Uniunii Europene

T E M A III

UNIUNEA EUROPEANĂ – ACTOR SAU SPECTATOR ÎN PROCESUL DE GLOBALIZARE ?

1. Ce este globalizarea ?

2. Principalele caracteristici ale globalizării.

3. Dimensiunile economice şi financiare ale globalizării.

4. Oportunităţi şi riscuri ale globalizării

5. Uniunea Europeană într-o lume globală

T E M A III

UNIUNEA EUROPEANĂ - ACTOR SAU SPECTATOR ÎN PROCESUL DE GLOBALIZARE ?

1. Ce este globalizarea ?

GLOBALIZAREA – termen folosit de anglo-saxoni este sinonim cu termenul de MONDIALIZARE folosit de francezi. Este un concept, care exprimă esenţa transformărilor economice şi politice din lumea de azi. Aşa cum am mai afirmat, în zilele noastre toate problemele au devenit globale: finanţele şi schimburile economice, politica, mediul înconjurător, tehnologia, comunicaţiile, publicitatea şi cultura. De aceea, se vorbeşte de poluarea globală, de tehno-globalism, de televiziunea globală, de globalizarea vieţii politice şi de guvernare globală, de societatea civilă globală etc.

Unii analişti afirmă că globalizarea ar însemna occidentalizarea, uniformizarea şi modernizarea lumii. Francezii spun că globalizarea înseamnă „americanizare”. În fapt, acest fenomen – legat de circulaţia capitalului şi a mărfurilor – presupune raporturi de dominare şi exploatare la scară planetară. În spatele acestui proces se află beneficiari şi victime, stăpâni şi exploataţi, fericiţi şi nefericiţi.

Un lucru este cert: a te opune globalizării este total contraproductiv pentru că fenomenul este obiectiv şi în plină expansiune. Globalizarea este un fapt, o realitate şi nu o opţiune politică pe care o poţi alege sau nu. De aceea, important este să vedem cum putem folosi globalizarea în interesul popoarelor noastre, al oamenilor. În prefaţa lucrării „Le procès de la mondialisation”, apărută în 2001 la Paris, profesorul Serge Latouche de la Universitatea Paris – Sud afirma că pentru a acţiona în acest sens trebuie să analizăm caracteristicile mondializării şi consecinţele transformării vieţii într-o marfă („marchandisation de la vie”) în condiţiile pieţii mondiale.

De fapt, globalizarea înseamnă lupta pentru pieţe. De aceea, principalii beneficiari ai globalizării sunt marii giganţi economico-financiari, companiile transnaţionale, marile puteri industrializate sau structurile economico-politice regionale.

Se poate spune că globalizarea nu mai este o simplă tendinţă trecătoare sau un capriciu economic: este deja un sistem internaţional. Este sistemul internaţional dominant, care îl înlocuieşte pe cel al „războiului rece” de după căderea zidului Berlinului şi, precum acesta, globalizarea are propriile reguli şi logică ce influenţează, în mod direct sau indirect, viaţa politică, mediul înconjurător, geopolitica şi economia fiecărei ţări din lume. Perioada post-război rece este depăşită. Ne aflăm acum într-un nou sistem internaţional, cel al globalizării.

„Dicţionarul Explicativ al Limbii Române”, editat de Academia Română (Ediţia a II-a, 1996) nu cuprinde termenul de „globalizare”, ci doar pe cel de „globalitate”, care înseamnă caracter global, de ansamblu.

Care este explicaţia ? Termenul nu intrase încă în vocabularul curent al oamenilor şi mai ales al economiştilor şi oamenilor politici.