Keynesism și locul lui în gândirea economică contemporană

1. parodigma keynesiana

In sinteza, paradigma key. Inseamna:

- o noua atitudine fata de stat. Din perspectiva acestora key este asimilat cu interventionismul si chiar dirijismul. Pe fond insa el a fost si a ramas propovaduitorul unui nou liberalism, specific sec XX si care si-a gasit competente din ceea ce numim azi ec mixta.

- O noua conceptie despre echilibru. Aici dimensiunea sociala (psihologica, sociala, filosofica, etc) are o pondere insemnata in analiza. In plus echilibrul este acceptat si la un nivel de subocupare a fortei de munca.

- Predilectia pentru analiza multidisciplinara

- O atitudine de neutralitate fata de ideologie, atunci cand in discutie e pus gradul de stiintificare al analizei economice.

2. modelul ec. Keynesian

avand suport o econonomie in plina criza si sintetizand el ajunge la concluzia ca ec. Engleza sufera de:

- o insuficienta a cererii efective

- o lipsa acuta de bani

ambele cu consecinta intr-un grad f mic de ocupare al fortei de munca: somaj foarte ridicat.

Marx a analizat ciclul clasic al crizelor (4 faze).

Cefectiva=comsum+investitii

I=Celectiva

I= comsum+investitii

I-C=S (economisirea) ->>>S=I

Inaintea lui keyns era somajul voluntar. Keyns ne spune ca este posibil ca intotdeauna S=I, datorita multiplilor factori si astfel apar probleme intre c si o. Problema crizei este somajul (vazut ca un pericol social)

C≠O in forta de munca deoarece natura umana este subiectiva.

Economia fiind factorul obiectiv. Populatia vine cu o oferta care nu se muleaza exact cu ceea ce ofera economia so trebuie sa admitem un somaj natural de 4-5%. Se poate vorbi de echilibru si in conditiile unui somaj de 4-5%.

Keyns constata o insuficinta a consumului si investitiei. El isi propune sa gaseasca factorii cauzatori pentru a stimula consumul si investitiile. Consumul la keyns este o functie devenit. Pe masura ce Y creste, creste si consumul dar nu in aceeasi proportie si invers.

Cefectiva – C inclinatia spre consum => C=f(Y)

- I inclinatia spre investirie => eficacitatea marginala a key: funtie de :perspectiva invstitionala

Densitatea key (starea economica)

- rata dobanzii: preferinta ptr lichiditate

cantitatea de bani din economie

venitul poate scadea la 0 dar consumul nu poate atinge 0 deoarece trebuie sa mancam. In afara de venit, factor principal in acceptiunea lui key, consumul mai depinde de:

A. Factori obiectivi:

1. Nivelul preturilor

2. Modificarile prevazute de key si neluate in calculul venitului net (Vnet=Vglobal-ch cu k)

3. Modificari det de variatia ratelor dobanzii

4. Modificari ale raportului de schimb intre bunurile prezente si viitoare determinate la randu-le de schimbari ale puterii de cumparare a bunurilor, a ratelor dobanzii si a perspectivelor de viata.

5. Mutatii la nivelul politicii fiscale (a fiscului ca atare, cat si a instrumentelor de distribuire si redistribuire a veniturilor)

6. Modificarea asteptarilor si a anticipatiilor relative la raportul dintre nivelul actual si cel viitor al veniturilor.

B. Factori subiectivi: de doua categorii

I. Care ii determina pe indivizi sa se abtina de la cheltuieli si anume: prudenta, prevedere, calcul, sete de propasire, independenta, spirit de afaceri, mandrie si avaritie.

II. Valori care stimuleaza apetitul pentru consum: sete de satisfactie, miopia(snobismul), generozitatea, nechibzuinta, ostentatia si risipa.

Eficacitatea key = rata sperata a profitului. Perspectiva investitionala = increderea/neincrederea investitorilor =>> stabilitate.

Preferinta pentru lichiditate desemneaza dorinta de a pastra averea sub forma de bani lichizi, este pusa de key pe seama:

1. Mobilul tranzactiilor: nevoia de numerar, pentru efectuarea unor schimburi curente

2. Mobilul speculatiei

3. Mobilul precautiei (intelepciunii antreprenoriale) grija ca o parte a averii sa fie sub forma lichida in conditiile in care economia intra intr-o criza de lichiditati).

Diferenta de marime intre eficacitatea marginala a key si rata dobanzii explica alternanta fazelor de boom si regresie.

Criza ->> e<d ->depozit

e>d -> investitii

e=d -> la alegere

Banii de credit-> cambia

Masura lui key => Q+Δq => invita statul sa rupa traditia veche a etalonului aur si sa produca bani de hartie pana la punctul in care e>d, incurajeaza investitiile si productia -> creste gradul de ocupare, scade somajul. Conditia fiind ca sa creasca atat investitiile cat si consumul.

3. terapeutica keynesiana

Obiectiv: reducerea somajului

Cale: stimularea cererii efective prin consum si investitii

Mijloace: reducerea ratei dobanzii (+ΔQ => un plus de bani)

cresterea cheltuielilor publice (inclusiv neproductive)

cresterea fiscalitatii

„inchetarea salariilor”

=>> Cresterea rolului statului

Cresterea puterii de cumparare prin reducerea costurilor si preturilor si mentinerea „fixa”a salariiilor nominale.

1958 – apare dilema inflatie-somaj

Ǝ intotdeauna un procent din inflatie necesara pentru combaterea somajului.

1970 – stagflatia = inflatie+somaj s-a apelat la calea monetarista si apoi prin doctrina ofertei.

4. doctrina ofertei contra-reactiei in timp la consecintele aplicarii keynesiene

Obiectiv: reducerea inflatiei

Cale: stimularea ofertei (intoarcere la J-B. Say)

Mujloace: reducerea chelt publice

Cresterea ratei dobanzii

Reducerea fiscalitatii