Liberalismul Economic - Clasicismul

Extinderea şi generalizarea producţiei marfare de schimb, odată cu trecerea omenirii de la civilizaţia agricolă la cea industrială, a dus la apariţia unor fenomene şi procese care nu mai puteau fi explicate şi soluţionate cu ajutorul metodologiei şi concepţiei mercantiliste.

- În economia reală s-au produs modificări semnificative, care au transformat societatea umană, şi anume:

1. Capitalul comercial – acumulat de-a lungul timpului în domeniul circulaţiei – a trecut treptat spre sfera producţiei, devenind capital productiv. În cadrul mecanismului economic devine prioritară sfera producţiei.

2. Dezvoltarea iniţiativei private şi formarea unor unităţi productive a creat baza reală pentru libertatea de acţiune a agenţilor economici.

- Doctrina economică liberală s-a sprijinit pe patru principii fundamentale:

1. Viaţa economică nu se desfăşoară la întâmplare ci este guvernată de legi obiective, capabile să realizeze şi să menţină permanent echilibrul în economie, între interesele individuale şi cele generale, între ofertă şi cerere, să orienteze eforturile agenţilor economici spre eficienţă maximă.

2. Respectarea proprietăţii private asigură libertatea de acţiune şi independenţa agenţilor economici. Proprietatea privată reprezintă baza reală pe care se dezvoltă interesele economice ale indivizilor, generează motivaţia principală a acţiunii economice, a raţionalităţii. De asemenea, proprietatea privată constituie baza pe care se formează, se legitimează şi se validează sistemele din economia liberală.

3. Libertatea de acţiune a agenţilor economici, care nu este îngrădită decât de limitele impuse de realizarea propriilor interese.

4. Concurenţa liberă şi perfectă între agenţii economici. Liberalii secolului al XIX-lea şi-au dezvoltat paradigma (sistemul) de gândire într-un climat dominat de concurenţa perfectă, fără restricţii protecţioniste, fără limitări din partea statului sau existenţa monopolurilor sau a concurenţei neloiale.

Aceste principii se regăsesc şi astăzi în practica de inspiraţie liberală, chiar dacă pe parcurs unele dintre ele au suferit anumite nuanţări.

Noile generaţii de gânditori au acordat prioritate mişcării libere a agenţilor economici individuali, au respins intervenţia statului, idee susţinută de mercantilişti.

Liberalismul economic s-a dezvoltat şi maturizat treptat, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, a dominat gândirea şi practica economică şi umană a secolului al XIX-lea şi a reprezentat principala megatendinţă a gândirii economice în epoca modernă şi cea contemporană.

1.1. ADAM SMITH

- S-a născut la 5 iunie 1723 în Scoţia.

- A studia la Universitatea Glasgow între anii 1737-1740, apoi la Oxford.

- Începând cu anul 1748 predă lecţii de retorică la Edinburgh.

- În anul 1751 a fost numit profesor de logică la Universitatea Glasgow.

- În anul 1759 Adam Smith a publicat prima sa lucrare Teoria sentimentelor morale.

- În anul 1762 şi-a luat doctoratul în drept.

- În anul 1764 a părăsit universitatea şi a acceptat să fie profesorul particular al fiului unei ducese, împreună cu care pleacă în călătorie.

- La 9 martie 1776 se stabileşte la Londra unde a publicat cea mai faimoasă lucrare din întreaga istorie a gândirii economice: Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei.

- În ianuarie 1778 Smith a fost numit comisar al vămilor la Edinburgh.

- În anul 1787 a fost numit lord rector al Universităţii Glasgow.

- Adam Smith s-a stins din viaţă la 17 iulie 1790.

“Cu a săptămână înainte de a muri, Smith a cerut prietenilor săi să-i ardă manuscrisele, în afară de câteva, lucru pe care l-a controlat personal. În felul acesta 16 volume de manuscrise au fost distruse fără ca cineva să fi avut voie măcar să cerceteze conţinutul lor.” (N.N. Constantinescu)

Avuţia naţiunilor

După 12 ani de trudă, 1764-1776, Adam Smith a încheiat lucrul la opera sa fundamentală Avuţia naţiunilor, iar literatura economică mondială a primit cea mai frumoasă scriere de Economie politică din toate timpurile.

Avuţia naţiunilor nu trebuie considerată doar un manual de economie politică, deoarece sugerează măsurile care pot asigura populaţiei un venit abundent, iar comunităţii resurse suficiente pentru funcţionarea normală a serviciilor publice.

Punctul de plecare în demersul ştiinţific al lui Adam Smith a fost găsirea răspunsului la întrebarea ”Ce este bogăţia şi cum poate fi ea sporită?!”

Problematica metodei de cercetare a realităţii economice, folosită de A. Smith a preocupat pe gânditorii care i-au urmat şi s-a apreciat că acesta a abordat două tipuri de probleme:

a) analiza fiziologiei interne a societăţii în care a trăit;

b) descrierea formelor de existenţă ale acestei societăţi, încercând să găsească terminologia corespunzătoare.