Macroeconomie

Macroeconomia subdiviziune a economiei ca stiinta

Delimitari conceptuale

Orientari în teoria macroeconomica.

Daca microeconomia studiaza comportamentul agentilor economici individuali în calitatea lor de consumatori, producatori, manageri, investitori privind optiunile lor în tranzactiile pe piata bunurilor economice, macroeconomia studiaza activitatea economica la nivel global adica la nivelul economiei nationale si chiar la nivelul economiei mondiale. Cel care a pus bazele macroeconomiei moderne a fost JM Keynes si dintre lucrarile sale principale avem în vedere teoria generala a folosirii mâinii de lucru a dobânzii si a banilor aparuta în 1936. Categoria de macroeconomie îi apartine scandinavului R Frisch care a elaborat acest concept în 1963. Macroeconomia se concentreaza cu prioritate asupra mecanismelor de functionare ale economiei nationale, a corelatiilor dintre valorile economice în contextul relatiilor economice mondiale.

DEF. Ce este macroeconomia? Macroeconomia este acea subdiviziune sau sectiune a economiei ca stiinta care se ocupa cu studiul structurii functionalitatii si comportamentului de ansamblu al sistemului economiei nationale în strânsa legatura cu sistemul economiei mondiale si cu mediul înconjurator în scopul determinarii volumului total de bunuri economice si a variabilelor care îl influenteaza.

Principalele probleme macroeconomice la nivel national sau mondial:

- Structurile globale ale economiei nationale adica e vorba de productie, de repartitie schimb si consum stiut fiind ca scopul oricarei productii este consumul.

- Rezultatele macroeconomice care sunt produsul national brut PNB, produsul intern brut PIB, venitul national etc.

- Cresterea si dezvoltarea economica si standardele generale ale vietii

- Somajul si consecintele sale social economice

- Inflatia si urmarile sale. Inflatia este exprimata prin indicele general de crestere a preturilor în general la bunurile de larg consum.

- Relatiile economice internationale si eficienta lor.

- Rolul statului în economie si politicile guvernamentale.

C2

Orientari în teoria macroeconomica

Problemele majore cu care se confrunta cercetatorii si factorii de decizie, constituie obiectul unor ample dispute teoretice cu efecte asupra politici economice practicate într-o tara sau alta. Daca ne-am referii la principalele probleme am constata controverse si opinii diferite si chiar opuse.

Somajul – Unii economisti sustin ca pentru rezolvarea problemelor legate de somaj, guvernul ar trebuii sa acorde un ajutor mai substantial pentru asigurarea conditiilor decente ale lucratorilor. Altii considera ca puterea guvernamentala ar trebuii sa intervina prin pârghiile de care dispune adica bugetare, fiscale, monetare, chiar administrative, pentru solutionarea acestei grave probleme.

Probleme grave ridica si

Inflatia – ...

În legatura cu cresterea economica s-au creat si institutii organisme internationale care sa studieze aceasta problema. De mentionat este clubul de la roma care si-a propus sa analizeze problemele cresterii economice în diverse locuri ale lumii si în cadrul acestui club au fost elaborate o serie de studii au fost elaborate o serie de teorii. De mentionat: teoria cresterii 0. Teoria cresterii organice – pentru a solutiona trebuie sa pornim de la modul în care se dezvolta celulele în organismul biologic.

De-a lungul timpului, pe plan teoretic s-au impus urmatoarele orientari:

- Clasica –

- Neoclasica

Din optica clasica si neoclasica echilibrul macroeconomic, se asigura în mod automat, spontan si în acest caz se foloseste ca argument stiintific conceptia lui Adam Smith privitoare la mâna invizibila care asigura echilibrul în mod spontan

Apoi:

- Orientarea Keynes-ista

- Neo-Keynes-ista

Echilibrul economic poate fi asigurat numai prin interventia unui factor extraeconomic adica a statului.

- Monetarismul care este un curent de gândire care pune în centrul atentiei si în centrul politicii economice macroeconomice banii adica prin emiterea de moneda se asigura echilibrul. (Milton Friedman). El sustine ca guvernul nu trebuie sa se amestece nici în determinarea pretului nici a schimburilor valutare, nici a salariilor, a ratei dobânzii lasând totul pe seama economiei de piata libere. Nu trebuie însa sa consideram ca cele doua orientari actuale Keynes-ismul si monetarismul ar fi diametral opuse pentru ca nici monetarismul nu neaga în mod absolut interventia statului. Friendman a declarat ca astazi suntem cu totii keynes-isti numai ca utilizam un limbaj diferit acestuia. Multi il critica pe keynes ca este static si elaboreaza modele dinamice. Înca un element din care rezulta legatura dintre neo keynes-ism si monetarism este faptul ca sunt supuse analizei critic si modelul lui keynes privind rolul faptului subiectiv, psihologic. La baza proceselor economice si... stau 3 legi:

- Legea înclinatiei pentru consum,

- Legea înclinatiei catre economii sau investitii

- Legea înclinatiei sau propensiuni catre valori lichide adica catre bani