Macroeconomie

INTRODUCERE ÎN MACROECONOMIE

1.1. Rezultatele macroeconomice. Contabilitatea nationala

Rezultatele macroeconomice sunt iesirile (realo-monetere) din activitatile agentilor economici agregati, pe care piata le valideaza, societatea recunoscând utilitatea acestora de a satisface multitudinea nevoilor sociale. Aceste rezultate sunt înregistrate si masurate de catre institutii specializate, cunoasterea si analiza evolutiei lor având o semnificatie practica deosebita pentru adoptarea deciziilor de politica macroeconomica. De asemenea, pe baza lor se efectueaza comparatii internationale, privind potentialul economic, eficienta si competitivitatea bunurilor economice produse în diferite tari ale lumii contemporane, se stabileste locul fiecarei tari în ierarhia economiei mondiale.

Rezultatele macroeconomice se masoara sub aspectul existential (fizic) si valoric-monetar.în fiecare tara, rezultatele macroeconomice se fundamenteaza pe o anumita conceptie teoretico-metodologica privind sursele si mecanismele obtinerii acestor rezultate. Tarile cu economie de piata moderna pun la baza masurarii rezultatelor macroeconomice teoria remunerarii factorilor de productie, în functie de care s-a elaborat Sistemul Conturilor Nationale (SCN).

Contabilitatea Nationala sau Sistemul Conturilor Nationale1 este instrumentul esential de colectare a unor date numerice si de cuantificare, într-o forma sintetica, simplificata, a operatiunilor principale din economia nationala. Ea reprezinta macheta economiei nationale si pune un accent deosebit pe relatiile de interdependenta dintre unitatile elementare ale economiei, pe agregarea rezultatelor în cadrul categoriilor macroeconomice semnificative, favorizând analizele economice în termeni de flux (variatia activitatii într-o perioada data).

Aparitia unui sistem de evidenta a economiei nationale2 dateaza înca din secolul al XVIII-lea, când Contabilitatea Nationala facea primele calcule cu privire la bogatia nationala. Dupa criza din anii 1929 - 1933, dar mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, când s-a intensificat interventia statului în economie, s-a constituit cu adevarat SCN ca instrument informational de baza al politicilor macroeconomice.

Primul SCN a fost elaborat în Anglia (1938), care apoi a fost adoptat si de SUA. Aceste sisteme au stat la baza elaborarii Sistemului Contabilitatii Nationale al ONU (1953), care a fost perfectionat si adaptat continuu la conditiile din economia mondiala. S.C.N. al O.N.U. este conceput pentru a furniza informatii cifrice pentru a caracteriza structura economica a unei tari, nivelul de dezvoltare economica si modificarile intervenite în timp, precum si informatii care sa permita compararea nivelului si structurii unei tari cu nivelul si structura economica a altor tari.

1 Gilbert Abraham - Frois, Economia politica, Editura Politica, Bucuresti, 1994, p.427-472; Marius Bacescu, Angelica Bacescu, Macroeconomie, Editura ALL, Bucuresti, 1993, pg. 53-73.

2 Pentru detalii vezi: I. Capanu, Indicatorii macroeconomici. Continutul si functiile lor, Editura Economica, Bucuresti, 1998, pg. 90-96. Pag. 2 din 105

Macroeconomie

Lect. univ. dr. DANIEL TOBA

Actualul SCN caracterizeaza structura economica a unei tari pe baza fluxurilor exprimate în termeni monetari, asigurând norme metodologice internationale cu caracter unitar, care sa permita calcularea si compararea celor mai importanti indicatori macroeconomici.în prezent S.C.N. constituie principalul sistem de evidenta si analiza macroeconomica utilizat în statistica internationala de majoritatea tarilor lumii, în special cele cu economie de piata si în calculele si analizele economice efectuate de organismele internationale (O.N.U., O.E.C.D. etc.).

Sistemul Contabilitatii Nationale (S.C.N.) din tara noastra reprezinta un sistem de evidenta valorica a fluxurilor economice, în expresie monetara, la nivelul economiei nationale. El are trei componente: sectorul agentilor economici; conturile nationale; operatiunile contabile.

I. Sectorul agentilor economici cuprinde sectorul "firme", sectorul "gospodarii", sectorul "public" si sectorul "strainatate".

Sectorul "firme" cuprinde toate subiectele economice (agenti economici) care au ca trasatura principala faptul ca produc bunuri destinate pietei, iar scopul activitatii îl constituie obtinerea de profit.

Sectorul "gospodarii" sau "menaje private" este un sector consumator, în sensul ca utilizeaza veniturile obtinute pentru satisfacerea necesitatilor de consum. Veniturile gospodariilor provin de la firme si de la sectorul public (guvernamental), ca urmare a resurselor de munca furnizate acestora de catre sectorul "gospodarii" sau din transferuri de la alte sectoare (pensii, burse, ajutoare etc.).

Sectorul "public" sau "guvernamental" reuneste toate subiectele economice (institutiile publice) care produc bunuri publice (colective) pentru populatie, fara a primi echivalentul valoric. Aici se cuprind, în general, serviciile publice (sanatate, învatamânt, aparare etc.). Sectorul public se separa în: unitati de asigurari sociale si organisme ale administratiei (centrale si locale).

Sectorul "strainatate" sau "restul lumii" evidentiaza tranzactiile cu alte tari.

II. Sistemul conturilor nationale reprezinta o macheta a economiei nationale, înregistrând toate fluxurile reale si monetare din sistemul economic, în mod coerent, corelat si echilibrat. Conturile macroeconomice sunt rezultatul unor multiple agregari si sintetizari ale informatiilor cuprinse în conturile alcatuite pe subiecte economice, sectoare economice si ramuri de activitate.