Macroeconomie

Evoluţia economiei este fluctuantă, marcată de perioade de avânt, de stagnare şi de reducere, când comportamentul agenţilor economici se modifică în permanenţă. Fluctuaţiile activităţilor economice pot fi:

- sezoniere - au evoluţii specifice pe parcursul unui an, reproducându-se cu o anumită regularitate, sunt produse la intervale scurte de timp fiind determinate de factori natural-climaterici, sociali, psihologici sau de preferinţele consumatorilor;

- întâmplătoare sau accidentale - determinate de factori aleatori sau de evenimente neaşteptate (cataclismele naturale, evenimente sociale şi politice deosebite, decizii neaşteptate ale unor agenţi economici, o anumită stare de spirit a populaţiei ş.a.);

- ciclice - determinate de interdependenţele şi modul de funcţionare la nivelul economiei naţionale a structurilor economice interne; acestea sunt fluctuaţii agregate şi se reproduc cu o anumită regularitate, chiar dacă nu pot fi încadrate în termeni exacţi, riguroşi.

Ciclicitatea este o formă specială de evoluţie a activităţii economice, caracterizată prin alternarea perioadelor de creştere susţinută cu perioade de încetinire, stagnare şi chiar declin economic.

Ciclurile economice au apărut la începutul secolului al XIX-lea când s-a observat că evoluţia fenomenelor economice pe termen lung este ondulatorie, are un caracter ciclic, sunt influenţate de anumiţi factori economici, tehnici, sociali, politici şi naturali, fiecare cu rol determinant în anumite perioade şi nu au o formă lineară.

Din analiza datelor statistice s-au conturat trei tipuri de cicluri economice:

Ciclurile lungi, "seculare“;

Ciclurile propriu-zise, decenale sau medii;

Ciclurile scurte.

Ciclurile lungi, "seculare", desfăşurate pe o perioadă de 40-60 ani, când domină un anumit mod tehnic de producţie ce exprimă raporturi specifice om-mediu, definitorii şi de durată, inclusiv un anumit mod de combinare a factorilor de producţie. Este format, în principal de două perioade. În prima perioadă (20-30 ani), modul tehnic dominant funcţionează normal, are capacitatea de a genera progres şi de a realiza eficienţă economică; spre sfârşitul acestei perioade, apar primele semne de epuizare a capacităţilor de producţie şi de scădere a eficienţei economice, concomitent cu creşterea costurilor de producţie când începe tranziţia spre noul mod tehnic de producţie. În perioada a doua (20-30 ani) se întrepătrund factorii de influenţă a vechiului modul de producţie, cu factorii potenţiali noului mod, paralel cu multe restructurări ale economiei, cu efecte sociale şi economice deosebite. Rezultă că, în cadrul ciclurilor lungi se disting două faze, fiecare cu o durată de 20-30 ani: faza ascendentă, caracterizată prin ritmuri relativ înalte de creştere a PIB, investiţiilor, producţiei şi consumului, inclusiv a nivelului de trai; faza descendentă, caracterizată prin reducerea ritmurilor de creştere a producţiei, a PIB şi recesiune economică.