Macroeconomie

”Modul economic de gândire nu este numai o necesitate a economiştilor şi a oamenilor politici, ci a tuturor, a fiecărei persoane în parte.”

Paul Hayne

Universitatea din Washington

CAPITOLUL I

INTRODUCERE ÎN MACROECONOMIE

1.1. Probleme macroeconomice actuale

Economia reală s-a structurat şi funcţionează atât la nivelul agenţilor economici individuali - ca microeconomie, cât şi la cel al agenţilor economici agregaţi – ca macroeconomie.

Macroeconomia exprimă procesele, faptele şi comportamentele agenţilor economici agregaţi , de ansamblu , ca relaţii multiple între cei elementari, individuali. Acest nivel al economiei se referă la mărimile şi variabilele agregate ale intrărilor (input-urilor) şi ieşirilor (output-urilor) agenţilor economici dintr-o ţară. De multe ori macroeconomia este identificată cu economia naţională. Sinonimia respectivă este însă numai parţial valabilă.

Economia naţională poate fi definită ca un sistem istoriceşte constituit al activităţilor economico-sociale , activităţi care se desfăşoară, se întreţin reciproc în cadrul unei ţări şi se raportează la resursele şi interesele, la nevoile conştientizate şi devenite mobiluri comportamentale naţionale.

O anumită problemă economică devine macroeconomică atunci când şi acolo unde aceasta1 :

- derivă din formarea şi consolidarea unei economii naţionale ;

- stimulează sau afectează realizarea intereselor generale ale agenţilor economici dintr-o ţară;

- încadrarea ei în limite normale de desfăşurarea presupune măsuri concertate şi acţiuni convergente din partea participanţilor la viaţa economică.

Principalele probleme tratate de macroeconomie se referă la :

- asigurarea echilibrului , în progres, între cererea globală (agregată ) şi oferta globală (agregată );

- ocuparea deplină a resurselor de muncă. Importanţa deosebită a acestei probleme derivă din caracterul activ al factorului muncă şi din particularităţile manifestării cererii şi ofertei agregate de asemenea resurse;

- asigurarea economiei naţionale cu monedă, în cantităţile şi structurile cerute de un flux normal al economiei reale ;

1 Maniu, M., Economie politică, www.uem.utt.ro 5

- orice politică economică guvernamentală are componentele sale (bugetară şi fiscală) prin intermediul cărora se realizează funcţiile economice şi sociale ale statului, funcţii transmise legal şi exercitate de guvern şi de administraţiile publice locale.

- asigurarea pe termen mediu a unei balanţe comerciale şi a unei balanţe de plăţi externe echilibrate. Reflectând intensitatea participării ţărilor la fluxurile economice externe, ca şi eficienţa acesteia, aceste instrumente economico-statistice trebuie echilibrate în măsura în care se doreşte să se acţioneze pentru păstrarea independenţei economice.

- orice ţară este preocupată de integrarea problemelor macroeconomice în strategii globale de creştere şi dezvoltare.

Oricare dintre problemele macroeconomice are două aspecte interdependente: unul pozitiv şi unul negativ (unul care marchează sensul progresist al evoluţiei, respectiv echilibrul dinamic al acesteia şi altul care frânează sau chiar întrerupe temporar realizarea acestui sens şi care apare sub forma unor dezechilibre). Aceste tendinţe sunt explicate şi de faptul că procesul creşterii economice nu este nici continuu şi nici stabil ca intensitate, ci dimpotrivă el este fluctuant, fiind restricţionat sau întrerupt chiar de perioade de recesiune sau criză. De asemenea, ocuparea resurselor de muncă nu a fost şi nu este deplină în nici o ţară, ea fiind afectată de şomaj (voluntar sau involuntar).

Piaţa monetară echilibrată se dovedeşte mai mult un model teoretic de analiză economică şi mai puţin un obiectiv al guvernului unei ţări. Inflaţia generalizată a dat acestei pieţe alte dimensiuni teoretice şi practice.

Bugetul de stat echilibrat a devenit rezultatul alternanţei bugetelor deficitare şi excedentare. Echilibrul plăţilor cu încasările curente din relaţiile cu restul lumii (străinătatea) nu poate fi obţinut decât ca excepţie, cu fiecare partener extern şi într-un anumit an.

Aceste probleme macroeconomice sunt ordonate nu numai în raport de intensitatea manifestării lor, ci şi în funcţie de sistemele de gândire economică din prisma cărora sunt analizate.