Macroeconomie

11.1. Locul macroeconomiei în ştiinţa economică.

Probleme macroeconomice actuale

În timp ce microeconomia se ocupă de studiul comportamentului diferiţilor agenţi

economici individuali: firme, lucrători, deţinători de capital, menaje etc., având drept

obiectiv luarea deciziilor individuale, macroeconomia are ca domeniu de analiză

comportamentul unei economii naţionale în ansamblul său, precum şi relaţiile pe care

ea le întreţine cu alte economii naţionale.

O caracteristică esenţială a lumii contemporane o reprezintă accentuarea

interdependenţelor dintre activităţile economice desfăşurate de diferiţi agenţi

economici individuali. Deşi aceste activităţi economice se desfăşoară într-o mare

varietate de condiţii economice, tehnico-ştiinţifice, politice, naturale etc., ele se

derulează într-o puternică unitate şi interacţiune. Având în vedere acest fapt,

macroeconomia îşi propune drept obiectiv esenţial să studieze economia ca un tot,

problemele sale teoretice şi practice, privite din unghiul unor astfel de

interdependenţe, mai exact, din perspectiva agenţilor economici agregaţi. Ea nu pune

accentul pe înţelegerea detaliată a fenomenelor şi proceselor economice (preţul unui

produs în raport cu cel al altui produs, producţia unui bun în raport cu producţia altuia

etc.) ci pe tabloul de ansamblu al economiei, se interesează, mai ales, de interacţiunea

părţilor sale componente, de modul cum ele se ajustează şi se înfluenţează unele pe

altele.

Variabilele care interesează macroeconomia sunt producţia şi venitul naţional,

ocuparea şi neocuparea, consumul total, economiile totale, nivelul circulaţiei

monetare, nivelul general al preţurilor etc. Toate acestea sunt denumite agregate

economice. "Un agregat economic este o abstractizare care este folosită pentru

descrierea unor aspecte concrete ale vieţii economice"TF1FT. Printre cele mai importante

noţiuni abstracte la acest nivel amintim conceptul larg utilizat de producţie naţională -

ce reprezintă producţia totală a unei economii naţionale. Putem abserva în mod direct

nivelul şi evoluţia preţurilor la diferite produse sau servicii, de exemplu la pâine,

carne, televizoare, transport în comun etc., dar niciodată nu delimităm direct "nivelul

general al preţurilor, ce de asemenea reprezintă un agregat economic de mare

importanţa în evidenţierea costului vieţii.

Procesul prin care obiectele reale sunt combinate şi sintetizate într-o categorie

macroeconomică este numit agregare. De exemplu, prin combinarea şi sintetizarea

produselor şi serviciilor create într-o economie naţională obţinem producţia naţională.

Obiectivele macroeconomiei sunt următoareleTF2FT:

- determinarea principalelor agregate economice care să permită cunoaşterea

activităţii agenţilor economici în ansamblul lor;

- studierea relaţiilor dintre principalele agregate economice şi punerea în evidenţă

a unor raporturi stabile între acestea (de exemplu, relaţia dintre venit şi consum, venit

şi investiţii etc.;

- analiza principalelor dezechilibre care pot să apară între agregate: inflaţia,

şomajul, deficitul balanţei de plăţi etc., în vederea evidenţierii cauzelor care le-au

determinat şi stabilirii măsurilor pentru atenuarea sau înlăturarea lor;

- studierea modalităţilor de atingere a diferitelor obiective economice, care, ţin de

domeniul politicii economice.

O problemă economică devine macroeconomică atunci când:

a) este rezultatul formării unei economii naţionale;

b) priveşte interesele generale ale agenţilor dintr-o ţară;

c) impune măsuri concertrate pentru încadrarea ei în limitele normale de

desfăşurare.

Dintre problemele macroeconomice semnificative amintim:

- Asigurarea echilibrului, în dinamica sa, între cerere şi oferta globală, în forma

sa materială (starea de concordanţă relativă între volumul, structura şi calitatea

producţiei, pe de o parte şi nevoile de producţie şi consum final, pe de altă parte),

valorică (concordanţa relativă între diferitele structuri valorice ale rezultatelor

economice, între acestea şi eforturile depuse) şi în unităţi de muncă (concordanţa

relativă dintre cantitatea, structura şi calitatea factorului uman şi necesităţile

economiei de resurse de muncă);

- Creşterea economică - reprezintă sporirea capacităţii unei economii naţionale

de a furniza în măsură crescândă diferitele bunuri economice necesare populaţiei şi

agenţilor economici. Rezultatele obţinute pot fi măsurate prin intermediul unor

indicatori sintetici, semnificativi pentru aprecierea dinamicii economice a unei ţări;

- Inflaţia - reprezintă o formă a dezechilibrului economic general care se

exteriorizează prin suprasaturarea arterelor circulaţiei băneşti cu o cantitate de bani de

hârtie şi bani de credit, care depăşeşte nevoile reale ale circulaţiei mărfurilor şi

serviciilor. Ea se reflectă atât în deprecierea banilor (reducerea puterii lor de

cumpărare), cât şi în creşterea generalizată şi necontrolată a preţurilor;

- Şomajul - este rezultatul subocupării resurselor de muncă, respectiv persoane

lipsite de locuri de muncă şi care sunt în căutarea acestora. El a devenit astăzi o

permanenţă, deşi cu niveluri şi sensuri diferite de evoluţie pe ţări şi perioade;