Management

CURS 1 12.10.2011

Managementul este un termen care provine din limba engleza si care se refera la stiinta conducerii organizatiilor socio-economice si conducerea stiintific a acestora.

Din punct de vedere semantic, termenul este foarte complex, avind mai multe intelesuri:

• Managementul este o stiinta – constituind un ansmblu bine organizat si coerent de cunostite cu ajutorul cărora se explica procesele si fenomenele existente in conducerea organizatiei

• Concomitent, managementul constituie si o arta definind capacitatea managerului de a aplica totalitatea cunostintelor stiintifice pe care le poseda in diferite situatii reale pentru a obtine cele mai favorabile rezultate

• Managementul reprezinta si o anumita stare de spirit data de un anumit mod de a cauta, a vedea si a accepta progresul;

Managementul a fost definit ca stiinta incepind cu primii ani ai secolului XX prin cumularea succesiva a contributiilor diferitelor curente de gindire apartinind vietii practice sau unor personalitati stiintifice in jurul carora sau format scoli si miscari care au jalonat procesul respectiv.

În formă incipientă a existat o activitate de conducere înca de la începutul vieții organizate a societății omennești cînd s-a constatat că efortul comun stă la baza atingerii obiectivelor propuse.

Deoarece numai la un anumit stadiu de dezvoltare industrială si tehnologică a societații sau putut formula anumite teorii accelerîndu-se preocupările pentru sistematizarea cunoștintelor dobîndite anterior, interesul deosebit acordat managementului și primelor studii de sinteză a acestuia a apărut relativ tîrziu.

Spre deosebire de prima etapă a revoluției industriale, apriximativ un secol si jumătate, cînd societatea și-a indreptat atenția asupra proceselor de productie și automat a mijloacelor cu care se realizau acestea ulterior s-a pus accent pe solutionarea unor probleme complexe ce vizau conducerea ansamblului format din oameni, mașini, materiale și capital.

Fiind văzut la început ca un domeniu al experienței generalizate, managementul capătă un caracter stiințific în paralel cu dezvoltarea marilor organizații industriale cînd începe să se pună bazele unei teorii de management.

Specialiștii care și-au adus contribuția la fundamentarea teoriei managementului sunt:

• Managerii - care au împărtășit din propria experiență

• Sociologii - care sau axat pe studiul comportamentului uman si a relatiilor dintre oameni

• Teoriticienii- care au prezentat „sistemul deschis socio-tehnic” referitor la viziunea lor asupra

întreprinderii ca un sistem ce face parte dintr-un mediu mai larg cu care de altfel și

interacționează.

ȘCOALA CLASICĂ SAU ȘCOALA TRADIȚIONALĂ

Teoriile clasice de management sau axat preponderent pe diferite aspecte ale organizării cum ar fi:

• Organizarea producției

• Structurile organizatorice ale întreprinderilor (autoritate, ierarhie, diviziunea muncii)

• Controlul activitaților

Exponenții acestei școli au fost în primul rînd: Henry Fayol (1841-1925)- francez

Frederic Taylor (1856-1915) – englez

Henry Fayol a fost inginer de mine și a lucrat întreaga viață în cadrul aceleiași companii și deținînd timp de 30 de ani funcția de director. Principala sa lucrare publicată in 1916 : Administrația Industrială si Generală.

Pentru prima dată Fayol defineste cele 5 funcții ale managementului:

1. A prevedea și a planifica

2. A organiza

3. A coordona

4. A comanda

5. A controla

Fayol a punctat cele 6 activități de bază ale unei organizații:

1. Activitatea tehnico-productivă

2. Activitatea comercială (vînzare – cumpărare )

3. Activitatea financiară

4. Activitatea contabilă

5. Activitatea managerială (planifică și organizează)

6. Activitatea de securitate sau de proprietate

PRINCIPIILE DE MANAGEMENT ale lui Fayol

1. Diviziunea muncii

2. Autoritate – se referă la dreptul de a da ordine, dar și responsabilitatea legată de aeastă, obligația

de a raspunde pentru ceia ce ai ordonat.

3. Disciplina – se referă la respectul fată de salariați și între aceștia conform contractului incheiat

4. Unitatea de comandă – pentru fiece angajat un singur șef

5. Unitate de direcție – se referă la un singur scop comun și un plan pentru un grup de activitate

6. Subordonarea intereselor personale celor de grup

7. Remunerarea – sa fie corectă în funcție de munca depusă

8. Centralizarea –extinsă în functie de mărimea companiei

9. Linia ierarhică – se referă la existența unei linii de autoritate pornind de la conducerea companiei și ajungînd pînă la ultimul nivel al organizației

10. Ordine – fiecare salariat la locul potrivit.