Extras din document
Economia muncii este o ramură aplicativă a științei economice care vizează utilizarea celei mai importante resurse a unei organizații: resursa umană. Economia muncii analizează organizarea, funcționarea și rezultatele piețelor forței de muncă, deciziile participanților potențiali și actuali pe piața muncii, precum și politicile publice referitoare la angajarea și plata resurselor umane.
Mai mult decât atât, economia muncii ne ajută să înțelegem cauzele și rezultatele tendințelor socio-economice majore care au caracterizat ultimele decenii, printre care: creșterea rapidă a ocupării forței de muncă în sectorul serviciilor, creșterea numărului de lucrători de sex feminin dar și extinderea globalizării forței de muncă.
Piețele în care serviciile forței de muncă sunt "cumpărate" și "vândute" au caracteristici speciale și particularități care necesită o atenție deosebită.
„Piața forței de muncă este un loc complicat. Atunci când un muncitor ocupă un loc de muncă se așteaptă să câștige un salariu, dar are în vedere, de asemenea, ratele de creștere a salariilor, niveluri de risc, pensia, normele de promovare și de reducere a personalului, drepturi aferente tranșelor de vechime, precum și relațiile de muncă. În schimbul salariului, lucrătorul trebuie să renunțe la o parte din timpul său pentru a-și dezvolta aptitudinile sale, a instrui alți lucrători, depunând efort și furnizând idei.”
Complexitatea piețelor forței de muncă înseamnă că noțiunile de cerere și ofertă trebuie să fie revizuite în mod substanțial și adaptate atunci când sunt aplicate pe piața forței de muncă. Când vorbim de ofertă, serviciile prestate de forța de muncă către un angajator sunt inseparabile de persoana muncitorului.
Pentru că un muncitor trebuie să muncească 40 de ore pe săptămână, aspectele nonmonetare ale unui loc de muncă devin extrem de semnificative. În afară de remunerație, muncitorul este interesat de caracteristicile de sănătate și siguranță ale unui loc de muncă, de dificultatea muncii, stabilitatea locurilor de muncă, precum și posibilitățile de formare profesională și de avansare. Aceste caracteristici pot fi la fel de importante ca și salariul.
Într-adevăr, statutul social, stima față de sine și independența unui lucrător poate depinde de disponibilitatea muncii pe piața forței de muncă. Prin urmare, deciziile privind oferta forței de muncă sunt mai complexe decât conceptul de ofertă, care se aplică piețelor produselor
În mod similar, în timp ce cererea pentru un produs se bazează pe satisfacția sau utilitatea lui, forța de muncă este cerută datorită contribuției sale, productivității în crearea de bunuri și servicii. Cererile pentru anumite tipuri de muncă sunt derivate din cererile pentru produsele la crearea cărora contribuie.
Ceea ce trebuie subliniat în mod deosebit este faptul că o înțelegere a pieței muncii presupune o apreciere a atributelor speciale ale ofertei și a cererii de muncă.
Unele considerente, cum ar fi existența sindicatelor și a negocierii colective, salariul minim, concedierile colective și discriminarea afectează funcționarea piețelor forței de muncă și necesită o atenție deosebită.
Preview document
Conținut arhivă zip
- 9recompensare.pdf
- 8timp3.pdf
- 7timp2.pdf
- 6timp.pdf
- 5echilibru2.pdf
- 4echilibru.pdf
- 3piatamuncii2.pdf
- 2piatamuncii.pdf
- 1econmuncii.pdf
- 10tendinte.pdf