Managementul calității

CAP I CERINŢE PENTRU IMPLEMENTAREA UNUI SISTEM DE ASIGURAREA CALITĂŢII

COSTURILE CALITATII

Pentru a face fata puternicei concurente care exista într-o economie de piata organizaţiei sunt obligate sa realizeze permanent produse de înalta calitate si la preturi cât mai scazute pentru a creea conditiile obtinerii beneficiilor. Realizarea unor produse de calitate nu este ceva suficient. Costurile realizarii obiectivelor trebuie urmarite cu grija, astfel încât efectul pe termen lung al costurilor calitatii în organizaţie să fie cel dorit. De aceea este important ca eficienta unui sistem al calitatii sa fie masurata în termeni economici. Monitorizarea costurilor calităţii reprezintă o cerinţă esenţială pentru introducerea unui sistem eficient de management al calităţii.

Acestea reprezintă un important instrument de îmbunătăţire a calităţii şi a eficienţei organizaţiei întrucât stau la baza luării deciziilor strategice şi au influenţă directă asupra mărimii profitului.Costurile calitatii nu se deosebesc de celelalte tipuri de costuri. La fel ca si costurile de întretinere, proiectare, productie, vânzari si alte activitati, ele pot fi masurate si analizate.

Costurile calitatii apar în fiecare dintre etapele ciclului de viata al produsului, precum si în toate nivelurile operationale ale organizaţiei. În mod traditional, costurile asociate cu calitatea scazuta sunt corelate cu marfa rebutata, munca efectuata din nou, efort excesiv cheltuit pe încercari si verificari. Aceste costuri sunt usor de înteles dar în registrele contabile ale organizaţiilor se fac foarte putine referiri la ele. În plus slaba conducere a costurilor calitatii duce la alte costuri care ar putea fi evitate cum ar fi:

- stocuri mari ce rezulta dintr-o alegere gresita a furnizorilor si un control ineficient al calitatii produselor aprovizionate;

- deteriorarea în timpul depozitarii si transportului din cauza manipularii, ambalarii si depozitarii;

- pierdere de timp si bani pentru a rezolva litigiile calitatii cu furnizorii si clientii, în general în dezavantajul altor responsablilitati;

- penalizari datorate livrarilor întârziate si neîndeplinirii exigentelor clientilor.

Deoarece costurile mentionate mai sus în general nu se înregistreaza, conducerea organizaţiilor este foarte rar constienta ca ele exista si de aceea nu se gândeste la modalitati de a le controla.Organizaţiile pot obtine reduceri substantiale la costurile de productie prin implementarea unui sistem de asigurare a calitatii respectiv prin aplicarea unui program de gestionare a costurilor calitatii. Prin calcularea si analizarea costurilor calitatii organizaţia dispune de un important instrument de valorizare a calitatii, o sursa potentiala de maximizare a profitului. Determinarea costurilor calitatii se impune prin faptul ca ordinul lor de marime este de aproximativ 20% din cifra de afaceri a unei firme, iar analizarea lor constituie o baza reala pentru ridicarea rentabilitatii organizaţiei.

În urma introducerii sistemului calitatii, printr-o crestere redusa a cheltuielilor pentru prevenire a aparitiei defectelor de calitate se obtine o dimensionare a costurilor cu identificarea defectelor si o scadere substantiala a celor datorate defectelor de calitate si remediere în asa fel încât pe ansamblu, cheltuielile totale cu calitatea se reduc considerabil în conditiile sporirii calitatii produselor.

Tipologia costurilor

Analiza costurilor reprezinta o tehnica de evaluare a performantelor intreprinderii care ajuta la reflectarea modalitatilor de utilizare a potentialului material si uman al intreprinderii si la identificarea rezervelor de reducere a costurilor existente in intreprindere.

A cheltui reprezinta actiunea de repartizare a resurselor banesti pe diverse canale sau activitati.

Costul – reprezinta efortul intreprinderii concretizat in consumul de materii prime, materiale, combustibil, energie, masini, utilaje, instalatii, salarii, dobanzi, penalizari, chirii, impozite si taxe, ajutor de somaj, CAS, cheltuieli pentru prevenirea si inlaturarea poluarii.

Costul reprezinta o parte a pretului de vanzare pe care agentul economic o recupereaza odata cu vanzarea marfurilor.

Sursele de informatii in materie de costuri:

-bugetul de venituri si cheltuieli;

-contul de profit si pierdere;

-darile de seama statistice cu privire la cheltuielile si la rezultatele intreprinderii, bilantul contabil si anexele acestuia.

Criterii de clasificare a costurilor (cheltuielilor):

a)Dimensiunile consumului de resurse:

-costuri totale – care desemneaza ansamblul cheltuielilor efectuate de intreprindere in vederea realizarii obiectului ei de activitate;

-costuri unitare (medii) – acestea se concretizeaza in cheltuiala medie realizata de intreprindere pentru crearea unei unitati de produs;

-costuri marginale – concretizate in marimea suplimentului de cheltuiala necesara pentru cresterea cantitatii fizice de produse obtinute cu o unitate.

b)Tendinta acestora:

-costuri pe termen scurt – costurile inregistrate de intreprindere pe parcursul unei perioade de gestiune, respectiv 1 an;

-costuri de termen lung – corespund gestiunii strategice a intreprinderii si se refera la modificarile ce pot sa apara in intreprindere ca urmare a introducerii progresului tehnic.

c)Comportamentul costurilor fata de CA :

-cheltuieli fixe – costurile care raman invariabile la modificarea productiei, sunt urmarea deciziei de investitii in cadrul intreprinderii;in aceasta categorie cuprindem: costurile cu amortizarea, cele cu cercetarea-dezvoltarea,cele cu administratia firmei.

-cheltuieli variabile: cheltuieli al caror volum creste relativ proportional cu volumul total al productiei; ele reprezinta urmarea deciziei de exploatare a intreprinderii si in cadrul acesteia se include consumul de materii prime, materiale, prestatiile catre terti, salariile.

Aceasta clasificare a cheltuielilor este importanta pentru intreprindere din punct de vedere al strategiei de dezvoltare a acesteia si din punctul de vedere al calculului riscului de exploatare.