Managementul Cercetării

2. CREATIVITATE SI INOVARE

2.1. Creativitate

2.1.1. Notiuni generale de caracterizarea creativitatii

Un sistem economic nu poate actiona eficient decât daca se modifica continuu în raport cu cerintele mediului si cu evolutiile celorlalti factori ai sistemului. Pentru atingerea acestor obiective este necesara angajarea sistemului economic considerat într-un proces de creativitate si inovare continua.

Termenul de creativitate a fost introdus în 1938 de G.W.Allport ca o dispozitie generala a personalitatii spre nou, deci o anumita organizare a proceselor psihice în sistemul de personalitate.

Creativitatea poate fi definita si drept capacitatea de identificare a unor noi legaturi între elemente, evenimente, obiecte, legi etc. aparent fara legatura.

Trasaturile definitorii creativitatii sunt noutatea si originalitatea ideilor, solutiilor, comportamentelor. Noutatea se refera la diferenta de timp la care apare un produs fata de celelalte produse, iar originalitatea se refera la raritatea produsului. Pot exista si idei, produse etc. noi (recente), dar cu originalitate redusa. Important este ca produsele, ideile etc. sa aibe valoare, deci calitati care sa le recomande. De aceea este absolut necesar sa existe curaj pentru asumarea riscului, sa se renunte la felul clasic, dar comod de a privi lumea.

Alte trasaturi ale creativitatii sunt eficienta, productivitatea, utilitatea. Multe idei pot fi noi, originale, dar nu sunt creative deoarece nu sunt utile, sau nu sunt eficiente.

Exista mai multe forme de creativitate:

1. Dupa modul de desfasurare a activitatii creatoare pot exista creativitate individuala, colectiva si sociala.

2. Dupa continut, exista creativitate tehnica, stiintifica, artistica, organizatorica, politica etc.

Activitatea creativa implica:

- selectarea informatiei, deci identificarea unui domeniu, a unor elemente la care se pot aduce contributii noi;

- realizarea propriu-zisa a actului creativ, prin realizarea de noi conexiuni;

- analiza produsului actului creativ, pentru a stabili dacaa va fi acceptat pe piata. Uneori acceptarea de catre piata se face în mai multi ani.

Oamenilor înalt creatori le sunt caracteristice doua trasaturi:

- abstractizarea, deci capacitatea de a stabili clar modelul de cautare a solutiei, independent de contextul problemei;

- generalizarea, deci extinderea raspunsurilor la clase largi.

Etapele procesului creator

Procesul creator necesita o foarte buna pregatire de specialitate, un spirit de observatie deosebit, capacitate de intuitie remarcabila, efort deosebit. Pentru reusita lui este necesar sa se parcurga patru etape si anume: prepararea, incubatia, iluminarea si verificarea.

1) Prepararea sau pregatirea este o etapa complexa si uneori chiar decisiva, în care au loc:

- observatia si sesizarea problemei;

- analiza si definirea problemei, pentru a clarifica necesitatea creativitatii;

- strângerea materialului informational, de preferinta cât mai variat;

- formularea de ipoteze preliminare, restructurarea materialului si aparitia primelor solutii.

Originalitatea are un rol important în cautarea preliminara de solutii. Trebuie sa se renunte la modele traditionale, la restrictii iluzorii, pentru a nu bloca creativitatea.

2) Incubatia este etapa de asteptare, în care activitatea se desfasoara preponderant în plan mintal, preconstient, cu grad mai mare de libertate si flexibilitate. Persoana este aparent pasiva, dar mintal realizeaza operatii de combinare si sinteza între informatiile deja stocate si cele noi.

3) Iluminarea este momentul central al creatiei, bazat pe etapele anterioare. Ideea, solutia la o problema apare brusc, fara interventia unei persoane, prin asociatii, analogii între domenii. Se poate produce în stari constiente sau mai putin constiente (somn, trezire). Este facilitata de unele conditii cum sunt: ambianta placuta, liniste, singuratate, capacitate de transpozitie.

4) Verificarea este o etapa de elaborare, revizuire si cizelare a ideilor, solutiilor.

Pentru domeniul tehnico-stiintific, verificarea se realizeaza în trei faze, prin:

- proiectul pentru materializarea ideii într-o solutie tehnica reala;

- executia, sau realizarea fizica la nivel de laborator;

- experimentele pentru confirmarea practica a realizarii ideii.

Finalizarea ideilor creatoare necesita eforturi mari spirituale, fizice si sustinere financiara.

Factorii intelectuali care favorizeaza creativitatea

Creativitatea este favorizata de un mod de gândire stiintific si de o capacitate de investigare stiintifica, deci pe baza unei bune pregatiri de specialitate, sa se abordeze problemele în mod ordonat, complex, dinamic si în interactiune. Se apeleaza la explorarea stiintifica, ceea ce presupune orientarea spre ceea ce este esential, inexistent. Alta componenta esentiala a creativitatii este spiritul de observatie stiintifica, ceea ce înseamna precizie, caracter sistematic, cuantificare si control.

Un om de stiinta se bazeaza pe studiu bibliographic, pe perfectionarea continua a tehnicilor si metodelor de investigare si prelucrare, are abilitate de a gasi informatia cea mai adecvata, cauta si formuleaza noi probleme, revizuie ipotezele si tezele cunoscute, da dovada de îndoiala stiintifica, spirit critic obiectiv si are preocupari pentru formularea accesibila a rezultatelor cercetarii.

Factorii intelectuali implicati în activitatea creatoare sunt numerosi. Conform psihologului american J.P.Guilford, creator al unui model tridimensional al intelectului, acesti factori sunt:

1) Inteligenta, definita drept capacitatea de a utiliza gândirea într-un anumit scop si pentru rezolvarea de probleme. Este un factor comun tuturor operatiilor intelectuale si priveste operatiile de cunoastere, productie convergenta si elaborare.