Managementul General

Fundamentele teoretice ale managementului

I. 1. Consideratii generale privind formarea si dezvoltarea stiintei managementului

În abordarea evolutiva a managementului, unul din elementele care frapeaza îl constituie discrepanta dintre istoria îndelungata a activitatii de management si vârsta tânara a stiintei Managementului. Activitatea de management a aparut odata cu constituirea primelor colectivitati umane în comuna primitiva (ginta, tribul=forma specifica de organizare sociala, care cuprindea elemente specifice de management, în ceea ce priveste rolurile, competentele, sarcinile ce trebuiau îndeplinite în cadrul grupului). Punctul de plecare pentru Managementul stiintific este începutul sec.xx, atunci când complexitatea si dinamismul activitatii economice au impus o conducere pe baze noi, iar când stiinta a evoluat suficient pentru a pune bazele gnoseologice si metodologice ale managementului ca stiinta. Promotorul noului mod de gândire este Frederic Taylor (”Shop Management”1903; ’’The Principles of Scientific Management ’’1911) si Henry Fayol. Acesti doi specialisti s-au referit la conducerea organizatiilor în general, concretizând metodele, tehnicile de management în special la nivelul firmei. Ulterior, numerosi alti specialisti, dintr-un numar mare de tari din Europa si America de Nord au contribuit, din variate puncte de vedere la consolidarea stiintei Managementului.

Abordarea evolutiva a stiintei managementului este reprezentata de patru scoli de management:

1.Scoala clasica traditionala reprezentata de promotorii Frederic Taylor si Henry Fayol ce au pus un accent special pe functia de organizare si de conducere privite la nivelul productiei si la nivelul întregii întreprinderi.

2. Scoala behaviorista (a comportamentului uman) conturata în ultimele 4 decenii si reprezentata de numerosi specialisti -H Simon,R Leckert, M Crozier, Weber, Hertzberg- ce utilizeaza si introduc cu precadere concepte si metode sociologice si psihologice: studiul motivatiei, sociograme,teste de aptitudini. Contributia esentiala a acestei scoli, o constituie situarea in prim planul procesului de management a resurselor umane ale firmei. Aceasta scoala încearca sa stabileasca un set de principii, reguli, cerinte, metode de natura sa asigure valorificarea eficienta a resurselor umane.

3. Scoala cantitativa reprezentata de A. Kaufman, J. Starr, C. Afanasiev Korney, Herbert Simon (premiul Nobel 1978) ce fundamenteaza diferite concepte si metode apelând la statistica si matematica (utilizeaza tehnica grafelor, programare liniara ). Aceasta scoala se concentreaza mai ales pe functiile de previziune si organizare ale managementului, abordând atât domeniul P. cât mai ales functiile comerciale si de cercetare –dezvoltare.

4. Scoala sistemica reprezentata de P.Drnecker, R.Johnson, F. Kast,H. Mintzberg, M. Porter. Este scoala cea mai cuprinzatoare deoarece abordeaza multidisciplinar toate cele 5 functii ale managementului: previziunea , organizarea, coordonarea, antrenarea si evaluarea. De asemenea situeaza pe primul plan finalitatea economica a firmei.

Etimologic termenul de Management înseamna ,,conducere-administrare’’, fiind introdus de americani. Are un continut mai bogat decât verbul to lead= a conduce. Cuvântul management are un continut complex, intraductibil printr-un singur cuvânt.

Facând trimitere la istoria conducerii, multi autori vorbesc de urmatoarele etape de dezvoltare:

- Conducerea primitiva sau empirica( pâna la Frederic Taylor);

- Începuturile conducerii stiintifice( pâna la al II lea Razboi Mondial);

- Conducerea moderna;

- Conducerea stiintifica;

Marea majoritate a scolilor analizate se refera si la celelalte functiuni, în afara celei de conducere

In abordarea Managementului ca stiinta exista doua puncte de vedere:

1. Prima optica trateaza managementul din punct de vedere functional (al functiilor principale si al proceselor de management)

2. O a doua optica abordeaza managementul din punct de vedere institutional – prin care sunt descrise persoanele sau grupurile care îndeplinesc sarcini manageriale si rolul acestora în cadrul organizatiilor.

Printre abordarile cele mai moderne de tratare a managementului este scoala managementului comparat. Principalele curente sau scoli de management comparat sunt urmatoarele:

- Scoala socio-economica –accentueaza rolul critic al conducerii în cresterea economica;

- Scoala ecologica- accentueaza influenta factorilor de mediu asupra managementului;

- Scoala comparatista behaviorista- accentueaza diferenta intre comportamentul managementului raportat la natura activitatilor în diferite tari sau culturi;

- Scoala eclectic –empirica –se ocupa cu abordare comparativa empirica a managementului;

- Managementul contextual;

- Managementul bazat pe excelenta

I.2 MANAGEMENTUL ROMANESC

A debutat atât din punct de vedere tehnic cât si practic timpuriu. Astfel, suntem cei care am utilizat pentru prima data în Europa sistemului taylorist de organizare a muncii la ’’Tesatoria româna de bumbac’’din Pitesti. Pe 25 ianuarie 1916 Virgil Madgearu tine primul curs de management din Europa de Sud-Est (si printre primele din Europa) de Managementul Firmei la „Academia de Înalte Stiinte Comerciale”, intitulat ’’Studiul practic al întreprinderii comerciale si industriale’’.

In anul 1927 se înfiinteaza IROM (Institutul Roman pentru organizarea stiintifica a Muncii) prin contributia lui V. Madgearu , G. Titeica, D. Gusti, Gh. Ionescu Sinesti,etc, ce publica periodic lucrari de specialitate ’’Buletin IROM’’si experimenteaza metode si tehnici de organizare a muncii in laboratoarele psiho-tehnice create in Valea Jiului, Bucuresti.