Managementul Proiectelor

Cap I. Administraţia publică în serviciul cetăţeanului

In prag de mileniu, colectivităţile urbane europene se găsesc într-un amplu proces de competiţie, declanşat în ultimele decenii ale secolului trecut, în cadrul căruia trebuie să facă faţă unui dublu set de exigenţe.

Pe de-o parte, în cadrul procesului de edificare a unei comunităţi europene unite, s-a declnşat o competiţie a ierarhiilor comunităţilor teritoriale. Oraşe, regiui întregi caută să ocupe o pziţie privilegiată în spaţiul european, cu îdeplinirea unorcriterii unanim recunoscute. Fiecare entitate caută şă-şi impună propia-I personalitate prin definirea identităţii şi spiritul locului. Aceasta înseamnă valorificarea atuurilor geografice, peisagistice, cultural istorice dar şi economice şi sociale. Afirmarea ambiţiilor proprii, vis a vis de localităţile rivale, presupune răspunsuri la întrebările “Cine suntem?” şi “Ce dorim să fim în viitor?”

Spiritul şi individualitatea unei localităţi trebuie să se bazeze, în primul rând, pe cunoaşterea şi valorificarea trăsăturilor specifice, în cadrul evoluţiei sale istorice. “Asa cum o persoană există pentru că are o identitate care o diferenţiază de altele, la fel se poate spune şi despre teritoriu, oraş sau regiune1) , iată deviza care corespunde cel mai bine actualei competiţii dintre localităţile şi regiunile Comunităţii Europene.

Pe de-altă parte, au crescut pretenţiile cetăţenilor faţă de calitatea serviciilor,a prestaţiei aleşilor locali în general. Ei refuză să mai fie trataţi ca simpli consumatori şi preferă să fie priviţi în postura de “clienţi” în cadrul binomului cerere –ofertă aplicat şi în sectorul serviciilor publice. Această poziţie modifică însăşi semnificaţia conceptului de serviciu public – pentru care fiecare cetăţean are obligaţia de a cotiza sub formă de impozite şi taxe locale, care se transformă în “servicii pentru public” care se pot cumpără ca orice marfă şi pe care aleşii au obligaţia să le ofere cetătenilor electori.

Se modifică însăşi menirea aleşilor comunităţii teritoriale. Primarul şi echipa sa – consiliul local – sunt puşi tot mai des în situaţii specifice întreprinzătorului privat, în contextul în care, datorită geografiei politice, eitrebuie să se supună şi uno constrângeri de natură politică sau socio-culturale. Colectivitatea locală devine o intreprindere originală cu logică proprie de funcţionare, bazată pe relaţii de parteneriat; pe de-o parte cu mandatarii săi care sunt cetăţenii electori – consumatori de servicii publice, iar pe altă parte cu prestatorii de servicii (funcţionari sau operatorii privaţi/publici) care constituie instrumentele de acţiune în îndeplinirea mandatului încrediţat.

Activitatea consiliului local capătă dimensiunea antreprenorială de tip “proiect” prin care se administrează un sistem de interese, de delegări de responsabilităţi (externalizarea serviciilor publice) precum şi impementarea unor programe de formare – dezvoltare.

Ca orice intreprindere privată, pentru a asigura succesul misiunilor sale, trebuie să se schimbe concepţia tradiţională despre serviciul public punându-se accentul pe calitate şi diversificare. Trebuie să se admită că cetăţeanul are maturitate civică şi nu mai acceptă noncalitatea şi mediocritatea. Ca atare şi funcţionarii publicii, agenţii prestatori de servicii publice, trebuie să adopte noi reguli de conduită în relaţiile cu cetăţèanul, inspirate din principiile moderne de gestiune ale setorului privat. Si nu în ultimul rând, trebuie să se manifeste exigenţă şi faţă de cetăţenii care, în mod voluntar, nu respectă condiţiile de regularitate bugetară în achitarea taxelor şi impozitelor fixate de edili.

Reuşita misiunilor depinde şâ de modulcum se pun în valoare atuurile teritoriului respectiv; patrimoniul peisagistic şi cultural, tradiţiile istorice, resursele locale,etc.

Gestionarea serviciilor publice, spre deosebire de producţia de bunuri este mai complicată datorită specificului realizării lor şi anume:

- serviciile publice sunt intangibile au expresie imaterială,

- serviciile publice nu sunt stocabile – existând deci simultaneitate între mometul producerii şi cel al consumului,

- serviciile publice au caracter interactiv, fiind necesară prezenţa actvă a cosumatorului în momentul producerii lor,

- serviciile publice au coeficient de capitalizare scăzut,

Deşi imaginea clasică a serviciilor publice prestate de către oameni cu o dotare tehnică restrânsă începe să fie tot mai rară totuşi, în raport cu producţia de bunuri materiale, în acest sector dotarea tehnică este maiscăzută, deci avem oslabă intensitate a capitalizării. Ca urmare, pentru acelaşi nivel de rentabilitate aici ne vom confrunta cu o productivitate şi o profitabilitate maiscăzută.De aceia în anlizele economice desfăşurate aceşti indicatori uneori nu au relevanţă sporită.

Consecinţele practice ale acestor trăsături specifice costau în dificultă ţile ce se întâmpină la definirea şi/sau standardizarea serviciilor publice. Deasemenea se întâmpină greutăţi la delimitarea costurilor pe baza criteriului de identificare pe unitate de activitate (cheltuieli fixe şi varialbile).

Cheltuielie în sfera serviciilor publice conţin multe elemente necorporale, mai ales sub formă de investiţii intelectuale (necorporale) în fazele iniţiale.

Nu tebuie să se neglijeze şi impactul riscurilor specifice domeniului asupra proiectelor de servicii publice, multe dintre acestea constituind o adevărată plagă socială pentru comunităţile urbane.

1.1. Serviciile publice; concept şi câmp de aplicaţie

La nivelul unei entităţi teritoriale, acţiunile umane formează două portofolii: portofoliul activităţilor comerciale (PLAC) şi portofoliul activităţilor de servicii (PLAS). Forţa economică este dată de portofoliul de activităţi comerciale, industriale, agricole, etc care formează fundamentul fiscal al veniturilor locale şi în consecinţă suportul forţei şi dinamismului celui de-al doilea portofoliu, cel al serviciilor puse în slujba cetăţenilor.