Merceologie generală

I. Elemente fundamentale

1.Obiect, evolutie, conexiuni

Inca din 1756, Carl Günther Ludovici afirma ca „studiul marfurilor sta la baza calificarii comerciantului” [1]. Vom încerca, în cele ce urmeaza (exprimându-ne asa cum precizau programele de mai târziu, pentru scolile comerciale, dupa reforma din 1899 – 1901), sa abordam unele aspecte tehnice legate de: „materiile prime, extractiunea, producerea ori fabricatiunea, varietatile comerciale, imitatiunile, diferentierile de alte marfuri, îmbunatatirile, alteratiunile, conservarea, ambalajul, transportul si pretul”, acestea fiind foarte importante pentru o mai buna cunoastere a marfurilor, necesare si în prezent, pentru formarea unui bun specialist. Tematica este mereu actuala, însusirea cunostintelor de merceologie este necesara si utila, fapt sugestiv exprimat de profesor Yoshiro Iijima, din Tokio, care afirma : „Educatia merceologica a contribuit mult la educatia comerciala si la dezvoltarea industriala în Japonia, jucând un rol important în domeniul educatiei interne, educatiei consumatorului si în educatia sociala în general” [2]. Tematica abordata de merceologie este deosebit de cuprinzatoare, începând cu studiul originii produselor, al proprietatilor esentiale, conceptelor, metodelor, tehnicilor de analiza si apreciere a calitatii si finalitatii produselor, de adaptare si reproiectare a acestora, în vederea unei satisfaceri eficiente a nevoilor clientilor, cu sisteme noi si cuprinzatoare de produse [3].

In Marele Dictionar Enciclopedic Italian (1985) „Merceologia este stiinta sau mai bine zis un complex de stiinte care au ca obiect studiul marfurilor...... Numele semnifica problematica asupra marfurilor. In contrast cu simplitatea denumirii ce i-a fost data, merceologia este intre stiintele cele mai vaste si complexe [ 223]

Dupa 1980 se remarca o aplecare a merceologiei catre aspectele economice pentru valorificarea superioara a resurselor materiale, optimizarea raportului cheltuieli – efecte etc.

In 1996 Dictionarul de Merceologie considera „ Merceologia cuprinde ansamblul conceptelor, metodelor, tehnicilor de analiza si aprecierea calitatii si finalitatii produselor si de adaptare si reproiectare a acestora, in vederea unei satisfaceri eficiente, cu sisteme noi si cuprinzatoare de produse [37]

Chiar si etimologia termenului de Merceologie evidentiaza importanta categoriei marfa (mercis = al marfii din lb latina si logos = stiinta din lb greaca) deci Merceologia este stiinta marfurilor.

Mai mult Merceologia studiaza marfurile materiale dar si pe cele fara continul material, in toata complexitatea lor.

Tematica abordata de merceologie este deosebit de cuprinzatoare, începând cu studiul originii produselor, al proprietatilor esentiale, conceptelor, metodelor, tehnicilor de analiza si apreciere a calitatii si finalitatii produselor, de adaptare si reproiectare a acestora, în vederea unei satisfaceri eficiente a nevoilor clientilor, cu sisteme noi si cuprinzatoare de produse [3].

Merceologia studiaza sortimentele de produse si problemele specifice loturilor comerciale referitoare la clasificare, codificare, tipizare, modulare, receptia calitativa a loturilor, marcare si etichetare, pastrarea si transportul marfurilor. Scopul este de a ajunge la un grad de satisfacere al nevoilor clientilor prin realizarea produselor la un nivel calitativ ridicat si mai ales diversificarea gamei sortimentale. Rolul Merceologiei este de a studia marfurile in dinamica lor:

Studiul Receptie Vanzare Grad de

Pietei poluare

Nevoi Productie Comert-Turism Consum Mediu

Nevoi noi Produse noi Grad de satisfacere Nu/Da

Principalele domenii de studiu ale merceologiei sunt sugestiv ilustrate în schema urmatoare (fig.1):

Marfurile sunt studiate si în sfera post-consumului, pentru a putea fi identificate posibilitatile de protectie a mediului înconjurator, precum si efectele sociale si economice datorate noncalitatii marfurilor.

Conceptul de produs nou, specific merceologiei, este prezentat în diverse ipostaze. Aprecierea gradului de noutate al unui produs/serviciu se face tinând seama de tipul de nevoi pentru care acesta este destinat, nivelul modificat al calitatii, reflectat în gradul de satisfacere a nevoii si efortul