Metode Analiza Micro-Macroeconomica

A. Analize cantitative ale fenomenelor micro şi macroeconomice

Există două niveluri de analiză: microeconomic şi macroeconomic.

Economia: - studiază comportamentul economic al oamenilor.

- este o ştiinţă (in)exactă.

60% din fenomenele economice sunt la nivel de macroeconomie.

B. Metode de cercetare a fenomenelor micro şi macroeconomice

Economia – termeni de origine greacă: - oikos – casă

- nomos - lege

Ştiinţa economiei – ştiinţa gospodăriei (cetate, oraş), proprietate, patrimoniu.

Avem de-a face cu fenomenul de psihoeconomie.

Economia politică este mai vastă decât cea economică.

Evoluţia economiei politice se datorează evoluţie economiei.

Economia: noţiuni = variabile economice (prin ce măsurăm ce se întâmplă la nivel de piaţă - firmă).

Micro şi macro – termeni greceşti – multitudine de agenţi economici din interiorul unei ţări

Componente esenţiale ale legilor economice:

- formarea preţului de echilibru

- cererea

- oferta

- preţul de piaţă

Căderea indicelui = fenomen economic.

Procesul economic: cauza producerii fenomenelor economice.

Exemplu: fenomen economic pozitiv: creşterea salariilor.

Evoluţia vieţii economice poate fi percepută cu ajutorul fenomenelor economice (micro şi macroeconomice), acestea reprezentând de fapt manifestarea exterioară a realităţii economice şi care poate fi percepută de oricine.

Înţelegerea corectă a proceselor economice este de regulă rezultatul unei activităţi de cercetare, care apelează la o serie de metode. Astfel, o bună parte din metodele de cercetare sunt împrumutate de la alte ştiinţe, dar ştiinţa economică şi-a construit propriile ei metode de cercetare.

André Marechal: „Metodele fiecărei ştiinţe depind de matura ei.”

Economia = ştiinţă socială

Metoda cantitativă → statistică (pentru profit) – cifrele sunt o sinteză.

Metodele de la alte domenii trebuie adaptate.

Cea mai relevantă metodă de cercetare o constituie unitatea (sinteza) → inducţie – deducţie (relaţia de complementaritate) → 2 în 1.

Inducţia reprezintă acel raţionament care se bazează pe trecerea de la particular la general, adică trecerea de la observarea unor fenomene economice din realitate la formularea unor concluzii teoretice generale.

Deducţia reprezintă acea operaţiune mentală care presupune trecerea de la general la particular, adică prin intermediul ei se porneşte de la manifestarea unor legităţi economice generale în scopul soluţionării cazurilor particulare.

Analiza inducţiei-deducţiei presupune parcurgerea obligatorie a următorilor etape:

1) observarea atentă a faptelor şi fenomenelor economice dispersate şi care în aparenţă sunt nesemnificative sau întâmplătoare;

2) stabilirea corelaţiilor şi a posibilităţilor între fenomenelor economice observate anterior;

3) verificarea raportării corelaţiilor stabilite la realitatea înconjurătoare (în ce măsură acestea au corespondent în practică).

În cercetarea fenomenelor micro şi macroeconomice se operează cu noţiuni, concepte ce poartă denumirea de variabile economice, ele fiind de fapt componente esenţiale ale teoriilor economice.

În cea mai mare parte variabilele economice pot fi măsurate cantitativ:

- preţul

- inflaţia

- cererea

- oferta

- şomajul

- dobânda

- salariul

Variabilele economice se prezintă într-o multitudine de forme dintre care cele mai relevante sunt:

1. Variabile endogene: se petrec în interiorul sistemului economic şi în cea mai mare parte evoluţia lor este determinată de cauze economice.

Exemplu: evoluţia preţului de piaţă în interiorul sistemului economic în funcţie de raportul cerere – ofertă.