Metode de Echilibrare a Bugetelor Locale Practicate în România

Introducere

Bugetele locale sunt bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale .

Principiul echilibrului bugetar presupune ca acoperirea cheltuielilor statului să se realizeze doar pe seama veniturilor ordinare ale acestuia. Potrivit concepţiei clasice asupra finanţelor publice asigurarea echilibrului financiar era socotită cheia de boltă a întregii politici financiare a autorităţii publice. În prezent, se poate admite un anumit deficit bugetar la nivel anual, în anumite limite şi cu posibilitatea absorbţiei sale într-un interval mai mic sau mai mare de timp. În funcţie de cum au fost cheltuiţi banii, un astfel de deficit ar putea avea chiar efecte pozitive, contribuind la dezvoltarea economiei şi rezultând din aceasta, în viitor, o creştere a bazei generatoare de venituri publice.

Echilibrarea bugetelor locale

Echilibrul bugetar reprezintă egalitatea dintre veniturile bugetare curente în cadrul unui exerciţiu bugetar.

Cerinţa de bază a echilibrului bugetar o reprezintă acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile ordinare ale bugetelor locale.

Conforma acestui principiu de bază, al planificării bugetare este necesară încheierea bugetelor balansate şi păstrarea echilibrului.

În condiţiile în care creşterea rapidă a cheltuielilor publice locale determină întocmirea şi încheierea bugetului cu deficit şi se utilizează împrumuturile ca măsură de acoperire a acestora, se observă că reprezintă o soluţie temporară deoarece rambursarea creditutul şi dobânzile se vor reflecta asupra veniturilor viitoare, deci un deficit acoperit printr-un împrumut duce la adâncirea deficitului bugetar viitor.

Operaţia de echilibrare include mobilizarea mijloacelor băneşti prevăzute în bugetul central pentru echilibrarea bugetelor locale, precum şi repartizarea acestora la nivelul bugetelor locale pentru a completa veniturile proprii ale acestora.

Procesul de echilibrare a bugetelor urmăreşte:

- Îmbinarea surselor de venituri permanente cu cele sezonier;

- Evitarea golurilor de casă şi asigurarea echilibrului pe tot anul, dar şi pe fiecare trimestru şi lună;

- Stimularea iniţiativei locale pentru dezvoltarea economiei locale şi consolidarea bazei proprii de venituri a bugetelor locale;

- Cointeresarea organelor locale în încasarea integră şi la timp a tuturor veniturilor locale;

- Asigurarea autonomiei bugetelor locale şi respectarea disciplinei bugetare;

- Contribuirea la întărirea răspunderii pentru realizarea operativă a tutror sarcinilor economico-financiare;

- Folosirea unui număr restrâns de echilibrări;

Acest proces se bazează pe un program de echilibrare care prevede intrările şi ieşirile din fondul de echilibrare precum şi totalitatea veniturilor de echilibrare, repartizarea acestora între bugete şi subvenţiile de echilibrare.

Elaborarea echilibrată a bugetului local înseamnă, în acelaşi timp, că sumele prevăzute la partea de venituri constituie sarcini minime ce trebuie realizate, iar sumele înscrise la partea de cheltuieli reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite decât cu aprobarea prealabilă a organelor competente.

Echilibrul bugetar nu se obţine doar prin egalitatea veniturilor curente cu cheltuielile, ci şi prin elaborarea bugetului local cu prevederea unor rezerve. Rezervele bugetare sunt prevăzute în bugetul de stat şi în bugetele judeţelor şi al Municipiului Bucureşti cu menirea de a acoperi eventualele cheltuieli neprevăzute survenite în cursul executării bugetului.

Necesitatea echilibrării bugetelor locale decurge din anumite cauze obiective existente în economie. Cu toate că veniturile proprii bugetelor locale cresc continuu, ele nu pot face faţă cheltuielilor, deoarece acestea cresc într-un ritm mai accelerat datorită volumului mereu sporit de sarcini economice şi social-culturale. Aceste venituri depind de gradul de dezvoltare a economiei locale şi deci repartizarea teritorială a acestor venituri este neuniformă.

Metode de echilibrare a bugetelor locale

În realizarea procesului de echilibrare bugetară se procedează mai întâi la echilibrarea locală interioară care corespunde treptelor bugetelor locale, asigurând într-o bună măsură echilibrarea bugetelor consiliilor locale.

În practica financiară,echilibrul bugetelor locale este asigurat prin mai multe metode:

1) Echilibrarea pe orizontală a bugetelor locale - transferul de resurse financiare din unele venituri ale bugetului de stat către bugetele locale pentru acoperirea diferenţelor de capacitate financiară dintre unităţile administrativ-teritoriale;

2) Echilibrarea pe verticală a bugetelor locale - transferul de resurse financiare din unele venituri ale bugetului de stat către bugetele locale pentru completarea sau asigurarea în totalitate, după caz, a necesarului de finanţare pentru furnizarea serviciilor publice şi de utilitate publică descentralizate;