Metodologia Analizei Financiare I

Necesitatea analizei economico-financiare a societatilor comerciale reiese cel putin din urmatoarele considerente:

ü în primul rând, sporirea eficientei întregii activitati a societatilor comerciale constituie un obiectiv central al analizei economico-financiare. Acest obiectiv se realizeaza prin cunoasterea postfaptica, curenta si previzionala a evolutiei sistemului cibernetic al firmei, a rezervelor sale interne, precum si a cauzelor care determina aparitia si amplificarea acestora. În acest sens, analiza factoriala a cifrei de afaceri, a productiei exercitiului, a productivitatii muncii, a costurilor si a profitabilitatii, permite evidentierea, evaluarea si valorificarea rezervelor privind cresterea eficientei economice, directioneaza eforturile firmei spre domenii nevalorificate suficient, ofera solutii referitoare la mentinerea în afaceri a firmelor.

ü în al doilea rând, scopul analizei economico-financiare este de cunoastere a esentei fenomenelor si proceselor ce se deruleaza în mediul microeconomic, în scopul descoperirii legitatilor care guverneaza portofoliul de afaceri al societatilor comerciale.

ü în al treilea rând, analiza economico-financiara, prin metodele si procedeele sale, constituie un instrument indispensabil activitatii manageriale a societatilor comerciale, întrucât ofera solutii practice în vederea prevenirii si înlaturarii factorilor cu actiune distructiva, si crearea, pe aceasta baza, a conditiilor manifestarii neîngradite a factorilor cu influenta pozitiva.

1.2. Obiectul analizei economico-financiare.

Definirea conceptului de analiza

În Dictionarul explicativ al limbii române, termenul analiza provine din limba franceza si are un dublu înteles. În primul rând, prin verbul a analiza (fr. analyser) se întelege „ a cerceta un întreg, un fenomen etc. examinând fiecare element în parte”. În al doilea rând, substantivul analiza (fr. analyse) înseamna „o metoda stiintifica de cercetare care se bazeaza pe studiul sistematic al fiecarui element în parte”.

În literatura economica de specialitate, exista numeroase opinii în legatura cu definirea termenului de analiza.

Într-o acceptiune mai larga, efectuând o sinteza a acestor opinii putem spune ca analiza, în general, reprezinta o cale de cercetare stiintifica a comportamentului fenomenelor si proceselor ce se deruleaza în natura si societate. Cercetarea analitica presupune descompunerea fenomenului sau procesului în componentele sale, stabilirea relatiilor de coordonare si subordonare dintre acestea, precum si a împrejurarilor care le genereaza, le întretin sau le anihileaza aparitia.

Prin generalizarea concluziilor, analiza se completeaza cu sinteza, care este o metoda stiintifica de cercetare a fenomenelor, bazata pe trecerea de la esenta la aparenta de la particular la general, de la simplu la complex.

Analiza economica evidentiaza comportamentul fenomenelor si al proceselor ce se deruleaza în mediul economic, prin utilizarea unor metode de investigare generale sau specifice acesteia.

Analiza economica are doua componente si anume: analiza starii economice (de gestiune) si analiza starii financiare.

Analiza starii economice (de gestiune) pune în evidenta gradul de utilizare intensiva si extensiva a resurselor în procesul combinarii si substitutiei tehnico-economice a factorilor. Este vorba despre: analiza ofertei ca volum, structura, sortiment, ritmicitate, nivel al calitatii, analiza asigurarii si eficienta utilizarii factorilor de productie (stocuri, capital fix, capital uman), analiza costurilor.

Analiza starii financiare reliefeaza rezervele nevalorificate ale profitabilitatii, lichiditatii, solvabilitatii, echilibrului financiar, comportamentului la bursa de valori a firmei si aprecierea starii de faliment a firmelor.

În ultimii 20-25 de ani, analiza financiara a avut un dinamism accentuat datorita mutatiilor mediului financiar si cresterii riscului odata cu accentuarea turbulentelor economico-financiare si cu internationalizarea schimburilor de bunuri si capital.

Scoala româneasca de analiza are o viziune integratoare care permite abordarea problematicii complexe a activitatii unei întreprinderi atât din punct de vedere economic cât si financiar. De altfel, indicatorii financiari care fac, în esenta, obiectul de studiu al analizei financiare nu sunt altceva decât expresia monetara a finalitatii activitatii economice.

O analiza pertinenta a situatiei financiare obliga, fara îndoiala, la implicarea unor aspecte nefinanciare, cum sunt: timpul de lucru, gradul de utilizare a capacitatilor de productie etc. precum si a unor aspecte calitative: calificarea salariatilor, calitatea produselor si serviciilor, calitatea comunicarii interne si externe. Cauzele dificultatilor unei întreprinderi nu sunt numai cauze de natura financiara, ci pot fi generate de orice tip sau segment de activitate al întreprinderii.

1.3. Obiectivele analizei economico-financiare

a societatilor comerciale

În concordanta cu consideratiile teoretice ale conceptului, consideram, în primul rând, ca analiza trebuie si poate sa ofere solutii de descompunere a fenomenului si procesului economic în parti componente, sa studieze comportamentul acestora, independent si intercorelat cu alte componente, sa ofere solutii practice de combinare si substitutie a factorilor care au un rol relevant în mecanismul de functionare al firmei, în scopul maximizarii performantelor acesteia.

În al doilea rând, analiza starii economice si financiare trebuie sa studieze miscarea, transformarea fenomenelor si a proceselor economice din interiorul firmei sub aspect calitativ si cantitativ, static si dinamic, sa evidentieze factorii endogeni si exogeni, cauzele si consecintele influentei acestora asupra mecanismului de functionare al firmei.

În al treilea rând, analiza economico-financiara trebuie sa ofere solutii practice cuantificarii, pe de-o parte, a eforturilor firmei, iar pe de alta parte, a efectului pe care aceasta îl va înregistra în economia competitionala.

Nu în ultimul rând, analiza economico-financiara studiaza realitatea obiectiva prezenta sub forma starii fenomenelor si a proceselor din mediul microeconomic, prin prisma corelatiei cauza-efect. Astfel, factorul care într-o ecuatie de cercetare (model de analiza) constituie cauza modificarii starii unui fenomen, într-o alta ecuatie poate sa se transforme în fenomen de investigat.

De exemplu, în analiza starii economice a productivitatii muncii, factorii de influenta pot fi: volumul productiei si numarul de personal, iar în analiza starii financiare a profitului, productivitatea e unul din factorii de influenta a acestuia.