Micro și Macro Economie

Analiza comparativa in micro si macro economie

Evaluare - examen oral ->7 puncte

- Activitate in timpul semestrului – >3 puncte- dupa fiecare curs- va fi postat un document cu aplicatii aferente cursului pe grupul acmm_ucb_group@yahoogroups.com. Acestea vor fi rezolvate si predate la inceputul cursului urmator.

Bibliografie:

1) Colectiv ASE – „Economie”, Ediţia a VIII-a, Editura Economică;

2) Stglitz J, Walsh C. – „Economie”, Editura Economică, Bucureşti, 2005;

3) Popescu C., Gavrilă I., Ciucur D. – „Teorie economică generală. Microeconomie” vol. I, si II, Editura ASE, Bucureşti, 2007,

I. Introducere in măsurarea cantitativa a fenomenelor economice

Denumirea de economie provine de la asocierea cuvintelor grecești oikos (casă, gospodărie), "nomos"( lege) si polis (cetate)=> știința de a te gospodari, de a te organiza. Cand vorbim de economica politica – știința de a gospodăririi bogățiile națiunii.

Economia politică sau știința economică de ansamblu, este o ramură a științelor economice. Termenul de economie politică a fost consacrat în anul 1615 în Traicté de l'œconomie politique (Tratat de economie politică), de Antoine de Montchrestien și desemna pe atunci știința producției și distribuția bogăției la nivel de țară. Tratatul a fost scris pentru suveranul de atunci al Franței, Ludovic al XIII-lea, tatăl lui Ludovic al XIV-lea.

Paul Anthony Samuelson un economist american cunoscut pentru munca sa în multe domenii ale economiei, referitor la modul in care utilizam denumirea de economie politica sau de economie, spunea ca „au același conținut dar diferă doar ca sonoritate” si funcție de aceasta o plasează in contemporaneitate sau in trecut.

In fapt intre economie si politica exista o strânsa legătura, in sensul ca deciziile economice vizează obiective de îndeplinit, iar deciziile politice , vizează mijloacele prin care se ating obiectivele stabilite.

De-a lungul timpului denumirea de economie politica a mai fost inlocuita de urmatoarele denumiri: plutonomia, aenologia, ec. sociala, ec. pura.

La nivelul economiei exista urmatoarele nivele de cercetare:

a) Microeconomia – activitatea economica la nivelul unitatii economice;( studiaza comportamentul consumatorului si al producatorului, care poate fi individ, un menaj, o firma sau chiar statul. Microeconomia are in centrul atentiei sale analiza pietei, a formelor principale ale acesteia, precum si procesul de formare a preturilor pe diferite piete.)

b) Mezoeconomia – activitatea la nivel de ramura economica si zona economica(studiaza comportamentul anumitor subsisteme ale economiei nationale, cum ar fi ramurile acesteia, sectoarele activitatii economice, precum si aspectul regional al dezvoltarii economice). Mezoeconomia face legatura dintre micro si macro economie.

c) Macroeconomia – activitatea economica la nivelul economiei nationale(studiaza economia nationala ca un tot intreg. Acest lucru se face cu ajut marimilor: PIB, Venit Net, masa monetara, indicele general al preturilor, inflatia etc. Macroec. analizeaza caracterul si perspectivele dezvoltarii economice, fluctuatiile economice, cresterea economica, balanta de plati)

d) Mondoeconomia – ansamblul economiilor nationale în interdependenta lor(studiaza interdependenta dintre economiile nationale si economia mondiala. Ea cerceteaza fenomenele conditionate de diviziunea internationala a muncii: comertul international, integrarea economica regionala, fluxurile)

Stiinta economica = ansamblul de metode, teorii si doctrine ce reflecta in planul gandirii actele, fapte si comportamente economice, precum si metode si tehnici de masurare , evaluare si gestionare a activitatii economice.

Actele, faptele si comportamentele economice reflectate in planul gandirii = gandirea economica care este influențata cantitativ de următorii factori :

1. Sfera de investigare a realității economice;

2. Interesele prezente si viitoare;

3. Nivelul de cunostinte si instrumentele utilizate in analiza.

Au exist mai multe curente de gandire economica: mercantilism(Adam Smith), clasic, marxist, neoclasicism, keynesianismul sau dirijismul (John Maynard Keynes), neokeynesismul, neoclasicism(Alfred Marshall), neoliberalism (Milton Friedman) .

Etape in evolutia stiintelor economice

1. Isi are începuturile in gandirea antica greco-romana si asiatica si se incheie spre sfarsitul sec. al XVIII-lea cu contributia economistului Adam Smith (a scris cartea Avuția natiunilor- 1776).

2. Se deruleaza intre sfarsitul sec. al XVIII-lea si ultimile 3 decenii ale sec. al XIX-lea. Reprezentatii de seama: David Ricardo, Thomas Maltus, John Stuart Mill.

3. Perioda cuprinsa intre 1870 si 1930 care are ca reprezentanti de seama pe Alfred Marshall, Vilfredo Pareto.

4. Perioada ce se deruleaza intre anii 1931- 1970 cu contributia semnificativa a lui John Maynard Keynes(acela care a pus bazele si a dezvoltata ceea ce este astazi economia).

5. 1971-prezent aduce in actualitate termenul de „noua economie” – aceasta integrează organic cunostintele dezvoltate de informatica si comunicare astfel incat se inregistreaza progrese in utilizarea alternativa a resurselor limitate in conditiile cresterii nevoilor uname.

Legat de raportul <nevoi umane - resurse limitate>, trebuie sa amintim „Legea rarităţii resurselor economice” –conform căreia cantitatea, calitatea şi structura resurselor economice se modifică mai lent decât intensitatea, amploarea şi structura nevoilor umane, resursele fiind limitate în raport cu trebuinţele indivizilor.

In 1972, Clubul de la Roma format din oameni de știință, economiști, oameni de afaceri, înalți funcționari publici…a publicat o lucrare in care a scos în evidență aspecte de importanță crucială ale globalizării: în timp ce resursele planetei sunt limitate, dorințele, ambițiile sau tendințele ca acestea să fie consumate sunt nelimitate. Pentru a evita un dezastru s-a incurajat gasirea de inlocuitori pentru resursele pe cale de dispariție. Nu toate prognozele facute s-au dovedit a fi corecte. In zilele noastre tarile dezvoltate recurg la delocarea industriilor poluante si/sau care utilizeaza ca materie prima resurse natural, in tarile in curs de industrializare.

Sintagma de „noua economie” este utilizata temporar, este in proces de cristalizare; inca se discuta daca aceasta este o economie bazata:- pe cunoastere sau -pe cunostinte. In concluzie, noua economie revoluţionează viteza cu care oamenii folosesc timpul şi spaţiu in activitatea economica; era actuala este era informationala.

Trasaturile specifice noi economii

- Producerea de cunoștințe științifice prin inovare continua si diseminarea acestora la toti membri societatii;

- Utilizarea cunostintelor avansate in toate domeniile;

- Educarea specialistilor si a intregii populatii pe baza cunostintelor avansate;

- Manifestarea noi economii pe pietele dinamice;

(ceea ce se intampla in economie este influentat de descoperirile din alte domenii)

Economia descrie modul in care actorii economici(Keynes a folosit pentru prima data expresia de actori economici) fac alegeri si sunt influentati de :

-compromisuri – produsele si serviciile se afla in game/diversitate mari

- stimulente

- schimb

- informatii

- distributie.

Alegerile sunt diferite pentru producatori si pentru consumatori.

Producatorii urmaresc sa obtina profit si sunt liberi sa aleaga ce produc si la ce cost(in fact costul este dictata de materia prima, de capital fix, …, de cerere).

Consumatorii sunt liberi sa aleaga produsele necesare sa la satisfaca nevoile. Aceste renuntari formeaza continutul notiunii numita cost de oportunitate sau cost al șansei sacrificate (cea mai buna alternativa la care renunt pentru a avea produsul dorit).