Microeconomie

Curs
9.5/10 (12 voturi)
Domeniu: Economie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 146 în total
Cuvinte : 41323
Mărime: 183.37KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Conf. univ. dr. Carmen NASTASE, Lector univ dr. Mihai POPESCU
UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

Cuprins

INTRODUCERE 4

CAP 1. ECONOMIE – MICROECONOMIE – LEGI SI PRINCIPII ECONOMICE 6

OBIECTIVE: 6

- LEGI ECONOMICE FUNDAMENTALE 6

- PRINCIPII ŞI LEGITĂŢI ECONOMICE 6

- METODELE DE STUDIU ALE ECONOMIEI 6

1.1 FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMIEI 6

1.2. MICROECONOMIA – CA RAMURĂ A ŞTIINŢEI ECONOMICE 8

1.3. LEGI ECONOMICE FUNDAMENTALE 11

1.4. PRINCIPII ŞI LEGITĂŢI ECONOMICE 12

1.5. METODELE DE STUDIU ALE ECONOMIEI 13

CONCEPTE CHEIE 14

TESTE GRILĂ 14

TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 16

CAP 2. RESURSELE ŞI FACTORII DE PRODUCŢIE 17

OBIECTIVE: 17

2.1. RESURSELE ECONOMICE 17

2.2 FACTORII DE PRODUCŢIE 19

2.2.1. Munca – factor determinant în producţie 19

2.2.2. Natura – factor originar de producţie 21

2.2.3. Capitalul – factor derivat de producţie. 23

CONCEPTE CHEIE 25

TESTE GRILĂ 26

TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 28

CAP 3. PROPRIETATEA ŞI FORMELE EI 29

OBIECTIVE: 29

3.1. OBIECTUL ŞI SUBIECTUL PROPRIETĂŢII 29

3.2. STRUCTURA RAPORTULUI ECONOMIC DE PROPRIETATE. 31

3.3. PLURALISMUL FORMELOR DE PROPRIETATE. 32

TESTE GRILĂ 34

TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 35

CAP 4. ECONOMIA NATURALĂ ŞI ECONOMIA DE SCHIMB 37

OBIECTIVE: 37

4.1. GENEZA ECONOMIEI CONCURENŢIALE DE SCHIMB 37

4.2. ECONOMIA DE SCHIMB 39

4.3. PIAŢA - REALITATE COMPLEXĂ ŞI DINAMICĂ 41

TESTE GRILĂ: 45

TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 47

CAP. 5. CEREREA ŞI OFERTA 48

OBIECTIVE: 48

5.1. LEGEA CERERII 48

5.2. ELASTICITATEA CERERII 50

5.3. LEGEA OFERTEI 52

5.4. ELASTICITATEA OFERTEI 54

TESTE GRILĂ 55

TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 57

CAP 6 CONCURENŢA ŞI FORMELE EI 58

OBIECTIVE: 58

6.1. CONCURENŢA 58

6.2.TIPURI DE PIEŢE CONCURENŢIALE 59

6.2.1. Piaţa cu concurenţa perfectă sau pură 59

6.2.2. Piaţa cu concurenţă imperfectă 60

TESTE GRILĂ 66

TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 68

CAP. 7 BANII ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ 69

OBIECTIVE: 69

7.1. NATURA ŞI GENEZA BANILOR 69

7.2. ROLUL ŞI FUNCŢIILE BANILOR. 71

TESTE GRILĂ 74

TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 76

CAP 8 PREŢURILE ŞI MECANISMELE PIEŢEI 77

OBIECTIVE: 77

8.1. CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE PREŢURILOR 77

8.2. FUNCŢIILE PREŢURILOR 79

8.3. MECANISMUL FORMĂRII PREŢURILOR. TIPURI DE PREŢURI. 80

8.4. POLITICI DE PREŢURI. 81

TESTE GRILĂ 84

TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 85

CAP 9. ÎNTREPRINDEREA ŞI ÎNTREPRINZĂTORUL 86

OBIECTIVE: 86

9.1. ÎNTREPRINDEREA - UNITATEA ECONOMICĂ DE BAZĂ 86

9.2. TIPURI PRINCIPALE DE ORGANIZARE A AFACERILOR 88

9.3. ÎNTREPRINZĂTORUL ÎN ECONOMIA MODERNĂ DE PIAŢĂ 91

TESTE GRILĂ 94

TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 96

CAP 10. COSTURILE DE PRODUCŢIE 97

OBIECTIVE: 97

10.1. COSTUL ROL, FUNCŢII. TIPOLOGIA COSTURILOR 97

10.2. MĂRIMEA, STRUCTURA ŞI DINAMICA COSTULUI 100

10.3. PROBLEMA MINIMIZĂRII COSTULUI. PRAGUL RENTABILITĂŢII ŞI OPTIMUL PRODUCĂTORULUI 102

TESTE GRILĂ 104

TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 107

CAP 11. SALARIUL – VENIT FUNDAMENTAL 108

OBIECTIVE: 108

11.1. GENEZA NOŢIUNII DE SALARIUL 108

11.2. MĂRIMEA ŞI DINAMICA SALARIULUI 112

11.3. FORMELE DE SALARIZARE 114

TESTE GRILĂ 117

TITLURI DE REFERATE ŞI LUCRĂRI COMPLEXE: 118

CAP. 12. DOBÂNDA ŞI RATA DOBÂNZII 119

OBIECTIVE: 119

12.1. TEORII CU PRIVIRE LA DOBÂNDĂ 119

12.2. FORMELE DOBÂNZII 120

TESTE GRILĂ 124

TITLURI DE REFERATE ŞI LUCRĂRI COMPLEXE: 125

CAP. 13. PROFITUL 126

OBIECTIVE: 126

13.1. CONTROVERSE TEORETICE PRIVIND SUBSTANŢA PROFITULUI 126

13.2. PROFITUL ECONOMIC ŞI SURSELE LUI 129

13.3. REPARTIŢIA PROFITULUI 132

TESTE GRILĂ 134

DICŢIONAR 138

BIBLIOGRAFIE: 141

RĂSPUNSURI TESTE: 144

Extras din document

Cap 1. Economie – microeconomie – legi si principii economice

Obiective:

- formarea şi dezvoltarea economiei

- microeconomia – ca ramură a ştiinţei economice

- legi economice fundamentale

- principii şi legităţi economice

- metodele de studiu ale economiei

1.1 Formarea şi dezvoltarea economiei

Noţiunea de economie şi apoi de Economie Politică îşi are originea în gândirea lui Aristotel şi a fost generalizată în lucrări de specialitate, pornind de la termenii greceşti: oikos = casă, gospodărie; nomos = normă, lege; polis = cetate, stat; logos = ştiinţă. De aici, Economia Politică este ştiinţa care se ocupă de legile şi acţiunile pentru gospodărirea casei, cetăţii, societăţii. În anul 1615 Antoine de Montchrestien foloseşte pentru prima dată în denumirea de Economie Politică în “Traite d’economie politique” – o carte despre finanţele publice, despre normele de gospodărire a satului, scrisă pentru suveranul de atunci al Franţei Louis al XIII-lea (cel drept), tatăl lui Louis al XIV-lea.

Definirea Economie politice se poate grupa în cinci mari sensuri:

a) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei), cum a denumit-o Adam Smith; concepţie clasică asupra izvorului bogăţie – munca anuală a unei naţiuni, definită de A, Smith şi asupra distribuţiei bunurilor create, definită de D. Ricardo, prin repartizarea rentei pentru pământ, a dobânzii pentru capital şi a salariului pentru muncă.

Se apreciază că o ştiinţă nu se restrânge la studiul bunurilor ci la tot ceea ce concură la producţia, schimbul şi repartiţia bogăţiilor.

b) Economia Politică – ştiinţa schimbului şi alternativelor – în viziunea concepţiei neoclasice.

Paul Samuelson – laureat al premiului Nobel pentru economie – spunea în lucrarea sa “Economics”că “Economia Politică studiază modalităţile în care oamenii şi societatea decid, cum să utilizeze moneda, să aloce resursele productive rare în producerea bunurilor şi serviciilor variate şi să le repartizeze conform scopurilor de consum prezente şi viitoare, între diferiţi indivizi şi între colectivităţi care constituie societatea.”

c) Economia Politică studiază legăturile sociale din sfera producţie, repartiţie, schimbului şi consumului. Deci, ştiinţa economică este datoare nu numai să definească noţiunile, categoriile economice: salariul, preţ etc., ci să explice formarea şi variaţia lor, dar mai ales să precizeze raporturile sociale care intervin în acest mecanism.

d) Economia Politică în viziunea socio-economică, cerea trecerea de la economia materială, în care omul era considerat “atom utilitar al societăţii” la “economia umană” – care combină nu numai ideea de economie şi de materialitate, ci şi celelalte trebuinţe ale omului: educaţie, artă, religie, politică etc.

În această viziune procesul social este un ansamblu de relaţii între om ca entitate biologică şi psihică şi structura unică a simbolurilor şi tehnicilor care îi permit să-şi menţină existenţa.

e) Economia Politică este o analiză “marginală”, deoarece presupune că “întotdeauna deciziile sunt luate prin aprecierea costurilor suplimentare în raport cu beneficiile suplimentare”.

Această accepţiune a profesorului Paul Hayne, de la Universitatea din Washington, în lucrarea “Modul economic de gândire” arată că Economia politică este o ştiinţă orientată spre viitor, urmăreşte calea logică de a înţelege ce călăuzeşte comportamentul uman în economic şi cum se realizează cooperarea socială prin adaptarea reciprocă acelor care vând şi a celor care cumpără, proces ce are loc datorită modificării continue a avantajului comparativ pe care interacţiunea o produce. Este, în esenţă, o variantă a teoriei neoclasice.

În definirea Economie politice prezintă importanţă deosebită precizarea obiectului de studiu şi a finalităţii pe care o urmăreşte această ştiinţă.

Ca ştiinţă social-umană, economia politică ar trebui să se ocupe în noile condiţii şi cerinţe, cu studiul cantitativ şi calitativ, micro şi macroeconomic al condiţiilor şi factorilor de producţie, al cadrului social în care se realizează ea, al comportamentului agenţilor economic şi al legilor economice obiective, cu scopul identificării modalităţilor teoretice şi practice de minimizare a eforturilor (cheltuielilor) şi de maximizare a rezultatelor (avuţiei), asigurării bunăstării individuale şi sociale”.

Deci răspunsul la întrebarea “care este obiectivul Economie politice ?” nu este uşor de dat. Pe de o parte, pentru că în decursul celor peste două secole de dezbateri s-au formulat concepţii diferite, definiţii diferite. Pe de altă parte, nu de puţine ori definiţiile se referă fie la Economie politică, fie, mai larg, la ştiinţa economică.

Preview document

Microeconomie - Pagina 1
Microeconomie - Pagina 2
Microeconomie - Pagina 3
Microeconomie - Pagina 4
Microeconomie - Pagina 5
Microeconomie - Pagina 6
Microeconomie - Pagina 7
Microeconomie - Pagina 8
Microeconomie - Pagina 9
Microeconomie - Pagina 10
Microeconomie - Pagina 11
Microeconomie - Pagina 12
Microeconomie - Pagina 13
Microeconomie - Pagina 14
Microeconomie - Pagina 15
Microeconomie - Pagina 16
Microeconomie - Pagina 17
Microeconomie - Pagina 18
Microeconomie - Pagina 19
Microeconomie - Pagina 20
Microeconomie - Pagina 21
Microeconomie - Pagina 22
Microeconomie - Pagina 23
Microeconomie - Pagina 24
Microeconomie - Pagina 25
Microeconomie - Pagina 26
Microeconomie - Pagina 27
Microeconomie - Pagina 28
Microeconomie - Pagina 29
Microeconomie - Pagina 30
Microeconomie - Pagina 31
Microeconomie - Pagina 32
Microeconomie - Pagina 33
Microeconomie - Pagina 34
Microeconomie - Pagina 35
Microeconomie - Pagina 36
Microeconomie - Pagina 37
Microeconomie - Pagina 38
Microeconomie - Pagina 39
Microeconomie - Pagina 40
Microeconomie - Pagina 41
Microeconomie - Pagina 42
Microeconomie - Pagina 43
Microeconomie - Pagina 44
Microeconomie - Pagina 45
Microeconomie - Pagina 46
Microeconomie - Pagina 47
Microeconomie - Pagina 48
Microeconomie - Pagina 49
Microeconomie - Pagina 50
Microeconomie - Pagina 51
Microeconomie - Pagina 52
Microeconomie - Pagina 53
Microeconomie - Pagina 54
Microeconomie - Pagina 55
Microeconomie - Pagina 56
Microeconomie - Pagina 57
Microeconomie - Pagina 58
Microeconomie - Pagina 59
Microeconomie - Pagina 60
Microeconomie - Pagina 61
Microeconomie - Pagina 62
Microeconomie - Pagina 63
Microeconomie - Pagina 64
Microeconomie - Pagina 65
Microeconomie - Pagina 66
Microeconomie - Pagina 67
Microeconomie - Pagina 68
Microeconomie - Pagina 69
Microeconomie - Pagina 70
Microeconomie - Pagina 71
Microeconomie - Pagina 72
Microeconomie - Pagina 73
Microeconomie - Pagina 74
Microeconomie - Pagina 75
Microeconomie - Pagina 76
Microeconomie - Pagina 77
Microeconomie - Pagina 78
Microeconomie - Pagina 79
Microeconomie - Pagina 80
Microeconomie - Pagina 81
Microeconomie - Pagina 82
Microeconomie - Pagina 83
Microeconomie - Pagina 84
Microeconomie - Pagina 85
Microeconomie - Pagina 86
Microeconomie - Pagina 87
Microeconomie - Pagina 88
Microeconomie - Pagina 89
Microeconomie - Pagina 90
Microeconomie - Pagina 91
Microeconomie - Pagina 92
Microeconomie - Pagina 93
Microeconomie - Pagina 94
Microeconomie - Pagina 95
Microeconomie - Pagina 96
Microeconomie - Pagina 97
Microeconomie - Pagina 98
Microeconomie - Pagina 99
Microeconomie - Pagina 100
Microeconomie - Pagina 101
Microeconomie - Pagina 102
Microeconomie - Pagina 103
Microeconomie - Pagina 104
Microeconomie - Pagina 105
Microeconomie - Pagina 106
Microeconomie - Pagina 107
Microeconomie - Pagina 108
Microeconomie - Pagina 109
Microeconomie - Pagina 110
Microeconomie - Pagina 111
Microeconomie - Pagina 112
Microeconomie - Pagina 113
Microeconomie - Pagina 114
Microeconomie - Pagina 115
Microeconomie - Pagina 116
Microeconomie - Pagina 117
Microeconomie - Pagina 118
Microeconomie - Pagina 119
Microeconomie - Pagina 120
Microeconomie - Pagina 121
Microeconomie - Pagina 122
Microeconomie - Pagina 123
Microeconomie - Pagina 124
Microeconomie - Pagina 125
Microeconomie - Pagina 126
Microeconomie - Pagina 127
Microeconomie - Pagina 128
Microeconomie - Pagina 129
Microeconomie - Pagina 130
Microeconomie - Pagina 131
Microeconomie - Pagina 132
Microeconomie - Pagina 133
Microeconomie - Pagina 134
Microeconomie - Pagina 135
Microeconomie - Pagina 136
Microeconomie - Pagina 137
Microeconomie - Pagina 138
Microeconomie - Pagina 139
Microeconomie - Pagina 140
Microeconomie - Pagina 141
Microeconomie - Pagina 142
Microeconomie - Pagina 143
Microeconomie - Pagina 144
Microeconomie - Pagina 145
Microeconomie - Pagina 146

Conținut arhivă zip

  • Microeconomie.doc

Alții au mai descărcat și

Microeconomie

Bunuri inferioare:sunt acelea a caror consum scade atunci cand veniturile cresc si invers. Bunuri normale:sunt bunurile pt care in mod normal...

Bazele Economiei Intreprinderii - Teste Grila

Capitolul 1 ECONOMIA ÎNTREPRINDERII ÎN CADRUL ŞTIINŢELOR ECONOMICE 1) Comportamentul de maximizare a profitului este: a) moral, b) imoral, c)...

Piata Turistica

CAP. 1. PIATA TURISTICA 1.1.DEFINIREA PIETEI TURISTICE Piata turistica, din punct de vedere economic, constituie “ categoria economica a...

Fituici Microeconomie

Prin cost de oportunitate înţelegem cea mai bună alternativă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea alternativei alese. Frontiera...

Probleme - Microeconomie

1. Serviciile nu pot fi considerate bunuri economice; 2. Într-o economie de piaţă preţurile au un rol nesemnificativ în soluţionarea problemelor...

Microeconomie

1.Costul de oportunitate si frontiera posibilitatilor de productie Costul alegerii • se are în vedere raritatea resurselor • se face pe...

Legile Economice

a) Fenomenele şi procesele economice. Activitatea economicã este dinamicã, ea desfãşurându-se în condiţiile şi pe baza unor multiple legãturi de...

Costul Marginal si Costul Aditional

Costul marginal(Cm) reprezintă suplimentul de cost (sporul de cost) necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de produs; la un moment dat...

Ai nevoie de altceva?