Microeconomie

Imagine preview
(9/10 din 6 voturi)

Acest curs prezinta Microeconomie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 146 de pagini .

Profesor: Conf. univ. dr. Carmen NASTASE, Lector univ dr. Mihai POPESCU

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Economie

Cuprins

INTRODUCERE 4
CAP 1. ECONOMIE – MICROECONOMIE – LEGI SI PRINCIPII ECONOMICE 6
OBIECTIVE: 6
- LEGI ECONOMICE FUNDAMENTALE 6
- PRINCIPII ŞI LEGITĂŢI ECONOMICE 6
- METODELE DE STUDIU ALE ECONOMIEI 6
1.1 FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA ECONOMIEI 6
1.2. MICROECONOMIA – CA RAMURĂ A ŞTIINŢEI ECONOMICE 8
1.3. LEGI ECONOMICE FUNDAMENTALE 11
1.4. PRINCIPII ŞI LEGITĂŢI ECONOMICE 12
1.5. METODELE DE STUDIU ALE ECONOMIEI 13
CONCEPTE CHEIE 14
TESTE GRILĂ 14
TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 16
CAP 2. RESURSELE ŞI FACTORII DE PRODUCŢIE 17
OBIECTIVE: 17
2.1. RESURSELE ECONOMICE 17
2.2 FACTORII DE PRODUCŢIE 19
2.2.1. Munca – factor determinant în producţie 19
2.2.2. Natura – factor originar de producţie 21
2.2.3. Capitalul – factor derivat de producţie. 23
CONCEPTE CHEIE 25
TESTE GRILĂ 26
TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 28
CAP 3. PROPRIETATEA ŞI FORMELE EI 29
OBIECTIVE: 29
3.1. OBIECTUL ŞI SUBIECTUL PROPRIETĂŢII 29
3.2. STRUCTURA RAPORTULUI ECONOMIC DE PROPRIETATE. 31
3.3. PLURALISMUL FORMELOR DE PROPRIETATE. 32
TESTE GRILĂ 34
TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 35
CAP 4. ECONOMIA NATURALĂ ŞI ECONOMIA DE SCHIMB 37
OBIECTIVE: 37
4.1. GENEZA ECONOMIEI CONCURENŢIALE DE SCHIMB 37
4.2. ECONOMIA DE SCHIMB 39
4.3. PIAŢA - REALITATE COMPLEXĂ ŞI DINAMICĂ 41
TESTE GRILĂ: 45
TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 47
CAP. 5. CEREREA ŞI OFERTA 48
OBIECTIVE: 48
5.1. LEGEA CERERII 48
5.2. ELASTICITATEA CERERII 50
5.3. LEGEA OFERTEI 52
5.4. ELASTICITATEA OFERTEI 54
TESTE GRILĂ 55
TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 57
CAP 6 CONCURENŢA ŞI FORMELE EI 58
OBIECTIVE: 58
6.1. CONCURENŢA 58
6.2.TIPURI DE PIEŢE CONCURENŢIALE 59
6.2.1. Piaţa cu concurenţa perfectă sau pură 59
6.2.2. Piaţa cu concurenţă imperfectă 60
TESTE GRILĂ 66
TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 68
CAP. 7 BANII ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ 69
OBIECTIVE: 69
7.1. NATURA ŞI GENEZA BANILOR 69
7.2. ROLUL ŞI FUNCŢIILE BANILOR. 71
TESTE GRILĂ 74
TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 76
CAP 8 PREŢURILE ŞI MECANISMELE PIEŢEI 77
OBIECTIVE: 77
8.1. CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE PREŢURILOR 77
8.2. FUNCŢIILE PREŢURILOR 79
8.3. MECANISMUL FORMĂRII PREŢURILOR. TIPURI DE PREŢURI. 80
8.4. POLITICI DE PREŢURI. 81
TESTE GRILĂ 84
TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 85
CAP 9. ÎNTREPRINDEREA ŞI ÎNTREPRINZĂTORUL 86
OBIECTIVE: 86
9.1. ÎNTREPRINDEREA - UNITATEA ECONOMICĂ DE BAZĂ 86
9.2. TIPURI PRINCIPALE DE ORGANIZARE A AFACERILOR 88
9.3. ÎNTREPRINZĂTORUL ÎN ECONOMIA MODERNĂ DE PIAŢĂ 91
TESTE GRILĂ 94
TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 96
CAP 10. COSTURILE DE PRODUCŢIE 97
OBIECTIVE: 97
10.1. COSTUL ROL, FUNCŢII. TIPOLOGIA COSTURILOR 97
10.2. MĂRIMEA, STRUCTURA ŞI DINAMICA COSTULUI 100
10.3. PROBLEMA MINIMIZĂRII COSTULUI. PRAGUL RENTABILITĂŢII ŞI OPTIMUL PRODUCĂTORULUI 102
TESTE GRILĂ 104
TITLURI ŞI REFERATE DE LUCRĂRI COMPLEXE: 107
CAP 11. SALARIUL – VENIT FUNDAMENTAL 108
OBIECTIVE: 108
11.1. GENEZA NOŢIUNII DE SALARIUL 108
11.2. MĂRIMEA ŞI DINAMICA SALARIULUI 112
11.3. FORMELE DE SALARIZARE 114
TESTE GRILĂ 117
TITLURI DE REFERATE ŞI LUCRĂRI COMPLEXE: 118
CAP. 12. DOBÂNDA ŞI RATA DOBÂNZII 119
OBIECTIVE: 119
12.1. TEORII CU PRIVIRE LA DOBÂNDĂ 119
12.2. FORMELE DOBÂNZII 120
TESTE GRILĂ 124
TITLURI DE REFERATE ŞI LUCRĂRI COMPLEXE: 125
CAP. 13. PROFITUL 126
OBIECTIVE: 126
13.1. CONTROVERSE TEORETICE PRIVIND SUBSTANŢA PROFITULUI 126
13.2. PROFITUL ECONOMIC ŞI SURSELE LUI 129
13.3. REPARTIŢIA PROFITULUI 132
TESTE GRILĂ 134
DICŢIONAR 138
BIBLIOGRAFIE: 141
RĂSPUNSURI TESTE: 144

Extras din document

Cap 1. Economie – microeconomie – legi si principii economice

Obiective:

- formarea şi dezvoltarea economiei

- microeconomia – ca ramură a ştiinţei economice

- legi economice fundamentale

- principii şi legităţi economice

- metodele de studiu ale economiei

1.1 Formarea şi dezvoltarea economiei

Noţiunea de economie şi apoi de Economie Politică îşi are originea în gândirea lui Aristotel şi a fost generalizată în lucrări de specialitate, pornind de la termenii greceşti: oikos = casă, gospodărie; nomos = normă, lege; polis = cetate, stat; logos = ştiinţă. De aici, Economia Politică este ştiinţa care se ocupă de legile şi acţiunile pentru gospodărirea casei, cetăţii, societăţii. În anul 1615 Antoine de Montchrestien foloseşte pentru prima dată în denumirea de Economie Politică în “Traite d’economie politique” – o carte despre finanţele publice, despre normele de gospodărire a satului, scrisă pentru suveranul de atunci al Franţei Louis al XIII-lea (cel drept), tatăl lui Louis al XIV-lea.

Definirea Economie politice se poate grupa în cinci mari sensuri:

a) Economie Politică – ştiinţă a bogăţiilor (avuţiei), cum a denumit-o Adam Smith; concepţie clasică asupra izvorului bogăţie – munca anuală a unei naţiuni, definită de A, Smith şi asupra distribuţiei bunurilor create, definită de D. Ricardo, prin repartizarea rentei pentru pământ, a dobânzii pentru capital şi a salariului pentru muncă.

Se apreciază că o ştiinţă nu se restrânge la studiul bunurilor ci la tot ceea ce concură la producţia, schimbul şi repartiţia bogăţiilor.

b) Economia Politică – ştiinţa schimbului şi alternativelor – în viziunea concepţiei neoclasice.

Paul Samuelson – laureat al premiului Nobel pentru economie – spunea în lucrarea sa “Economics”că “Economia Politică studiază modalităţile în care oamenii şi societatea decid, cum să utilizeze moneda, să aloce resursele productive rare în producerea bunurilor şi serviciilor variate şi să le repartizeze conform scopurilor de consum prezente şi viitoare, între diferiţi indivizi şi între colectivităţi care constituie societatea.”

c) Economia Politică studiază legăturile sociale din sfera producţie, repartiţie, schimbului şi consumului. Deci, ştiinţa economică este datoare nu numai să definească noţiunile, categoriile economice: salariul, preţ etc., ci să explice formarea şi variaţia lor, dar mai ales să precizeze raporturile sociale care intervin în acest mecanism.

d) Economia Politică în viziunea socio-economică, cerea trecerea de la economia materială, în care omul era considerat “atom utilitar al societăţii” la “economia umană” – care combină nu numai ideea de economie şi de materialitate, ci şi celelalte trebuinţe ale omului: educaţie, artă, religie, politică etc.

În această viziune procesul social este un ansamblu de relaţii între om ca entitate biologică şi psihică şi structura unică a simbolurilor şi tehnicilor care îi permit să-şi menţină existenţa.

e) Economia Politică este o analiză “marginală”, deoarece presupune că “întotdeauna deciziile sunt luate prin aprecierea costurilor suplimentare în raport cu beneficiile suplimentare”.

Această accepţiune a profesorului Paul Hayne, de la Universitatea din Washington, în lucrarea “Modul economic de gândire” arată că Economia politică este o ştiinţă orientată spre viitor, urmăreşte calea logică de a înţelege ce călăuzeşte comportamentul uman în economic şi cum se realizează cooperarea socială prin adaptarea reciprocă acelor care vând şi a celor care cumpără, proces ce are loc datorită modificării continue a avantajului comparativ pe care interacţiunea o produce. Este, în esenţă, o variantă a teoriei neoclasice.

În definirea Economie politice prezintă importanţă deosebită precizarea obiectului de studiu şi a finalităţii pe care o urmăreşte această ştiinţă.

Ca ştiinţă social-umană, economia politică ar trebui să se ocupe în noile condiţii şi cerinţe, cu studiul cantitativ şi calitativ, micro şi macroeconomic al condiţiilor şi factorilor de producţie, al cadrului social în care se realizează ea, al comportamentului agenţilor economic şi al legilor economice obiective, cu scopul identificării modalităţilor teoretice şi practice de minimizare a eforturilor (cheltuielilor) şi de maximizare a rezultatelor (avuţiei), asigurării bunăstării individuale şi sociale”.

Deci răspunsul la întrebarea “care este obiectivul Economie politice ?” nu este uşor de dat. Pe de o parte, pentru că în decursul celor peste două secole de dezbateri s-au formulat concepţii diferite, definiţii diferite. Pe de altă parte, nu de puţine ori definiţiile se referă fie la Economie politică, fie, mai larg, la ştiinţa economică.

Fisiere in arhiva (1):

  • Microeconomie.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ