Microeconomie

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ÎN OBIECTUL ŞI METODA ECONOMIEI CA ŞTIINŢĂ

1.1. Obiectul de studiu al economiei. Microeconomia şi macroeconomia, subdiviziuni ale

economiei ca ştiinţă

Întreaga viaţă a omului este legată de economie. Nu degeaba George Bernard Shaw

(1856-1950) spunea că “economia este arta de a obţine maximum de la viaţă”. Specialiştii îşi

pun întrebări şi încearcă să dea răspunsuri la problemele cu care se confruntă economia

naţională, atât la nivel microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic.

De la început trebuie precizat că microeconomia şi macroeconomia sunt diviziuni

inseparabile ale economiei ca ştiinţă. Compartimentarea sa în microeconomie şi macroeconomie

se face mai mult din raţiuni didactice decât din motive strict ştiinţifice. În fond, este vorba

despre studierea principiilor privind comportamentul uman la două nivele.

Microeconomia vizează analiza la nivelul unităţilor economice - întreprinderi particulare,

entităţi guvernamentale sau familiale (firme, gospodării, menaje etc.), iar macroeconomia

examinează economia ca întreg, ca sistem agregat - la nivel de ramură, economie naţională sau

mondială.

Să enumerăm câteva dintre problemele pe care şi le pun specialiştii şi care aşteaptă

răspunsul calificat privind:

- Ce bunuri trebuie produse pentru a satisface nevoile sociale şi individuale?

- Cum se pot procura mijloacele materiale, financiare şi umane necesare?

- Cum trebuie să fie împărţită producţia obţinută de bunuri materiale şi servicii pentru

ca fiecare individ să poată duce o viaţă decentă?

- De ce unele ţări sunt bogate, iar altele sărace?

- Ce rol trebuie să îndeplinească statul în viaţa economică în general şi într-o economie

de piaţă în special?

- De ce există şomaj şi inflaţie şi care sunt urmările lor sociale?

- Care sunt factorii care determină nivelul salariilor?

- Este posibilă ocuparea deplină a forţei de muncă?

- Ce rol îndeplinesc şi ce loc ocupă capitalul autohton şi capitalul străin în dezvoltarea

economică a unei ţări?

- De ce trebuie să ne integrăm în structurile economice ale Uniunii Europene şi de ce

să ţinem seama de cerinţele globalizării?

Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care economiştii trebuie să răspundă cu

instrumentele ştiinţei şi să formuleze răspunsurile adecvate. Într-o formă sintetică, specialiştii

trebuie să rezolve următoarele trei probleme:

1. Ce şi cât să se producă?

2. Cu ce mijloace?

3. Pentru cine să se producă?

Microeconomia studiază procesele şi fenomenele economice într-o manieră

“microscopică”, în sensul că analizează comportamentul agenţilor economici în calitatea lor de

consumatori, producători, cumpărători, vânzători, manageri, antreprenori, etc.

Trăsătura principală a microeconomiei constă în faptul că ea studiază

comportamentul agenţilor economici îndeosebi prin prisma preţurilor. De aceea, unii

economişti o mai denumesc şi teoria preţurilor, preţul fiind principalul instrument al economiei

de piaţă.

Pe această bază, microeconomia poate fi definită ca acea parte a economiei (ca

ştiinţă) care se ocupă cu studiul sistemului de noţiuni şi categorii specifice economiei de

piaţă privind comportamentul consumatorilor şi al producătorilor, cererea şi oferta de

servicii individualizate, modul de alocare a resurselor şi de combinare a factorilor de

producţie, formele de concurenţă ş.a.

Abordarea economică a comportamentului uman porneşte de la faptul că majoritatea

problemelor economice apar dintr-o realitate fundamentală a vieţii: pentru a trăi omul trebuie să

producă, iar pentru a produce sunt necesare resurse. Or, resursele sunt insuficiente pentru

satisfacerea deplină a nevoilor oamenilor. De aceea, nevoile indivizilor şi ale societăţii trebuie să

fie privite în strânsă legătură cu resursele economice.

Între nevoile umane şi resursele economice există un raport specific, determinat de faptul

că nevoile sunt practic nelimitate iar resursele sunt limitate. Se poate spune că dacă şi resursele

economice ar fi nelimitate, atunci nu ar mai fi nevoie de o ştiinţă specială , care să studieze

comportamentul economic al oamenilor. Deci, din cauza acestui decalaj între nevoi şi resurse, se

impune existenţa unei ştiinţe care să studieze fenomenele şi procesele economice, şi care să

ofere soluţii pentru problemele cu care se confruntă societatea umană. Acesta este scopul ştiinţei

economice, în cadrul căreia economia privită la nivel micro şi macroeconomic ocupă un loc

central, fiind cunoscută şi sub denumirea de economie politică.