Microeconomie

Raritatea resurselor – nevoi nelimitate - alegere

„Însăşi denumirea disciplinei mele, economica,

sugerează economisirea sau maximizarea”.

P. A. Samuelson1.

1. Raritatea este o problemă economică centrală.

Ea apare în raport cu nevoile nelimitate, care nu pot fi satisfăcute în întregime.

Apare astfel problema ALEGERII.

2. Costul de oportunitate semnalează valoarea completă a celei mai bune alternative.

φ Costul acţiunii de a participa la o activitate sportivă (un meci) este format din:

a) preţul biletului ( care exprimă volumul de bunuri şi servicii care ar fi putut fi procurate cu aceeaşi sumă);

b) cea mai bună alternativă de a utiliza cele trei ore (pregătirea pentru un test recapitulativ la una dintre materiile-discipline de învăţământ).

În acest caz, costul de oportunitate al meciului constă în ambele costuri (preţuri): al biletului şi a diferenţei de calificativ ( notă) obţinută la test. Deci, fie un consum de trei ore pentru recreere, fie trei ore de pregătire profesională.

Costul de oportunitate reprezintă valoarea unei alternative cedate (la care s-a renunţat) în scopul de a procura un alt bun sau serviciu.

1 P. A. Samuelson, Discurs cu ocazia decernării Premiului Nobel în Economie 1970, în vol. 1, Laureaţii Nobel în Economie. Discursuri de Recepţie, Bucureşti, Editura Expert, 2001, pag. 79

pizza zonăde combinaţii nerealizate combinaţii atinse (posibile) EXEMPLU: PREMISE a) constrângerea bugetară = 40 u.m. b) existenţa a două bunuri alternative c) se cheltuieşte întreaga sumă cola 1 pizza = 8 u.m. 1 cola = 2 u.m. (6 doze) Raportul de preţ = 4/1 (1 pizza = 4 cola)

Cu întreaga sumă se cumpără:

a) fie 5 pizza, Combinaţiile nerealizate se vor găsi deasupra şi în dreapta liniei deoarece ele costă mai mult de 40 u.m.

b) fie 20 cola. S-a exclus din premise ECONOMISIREA.

- Decizia este între cele două produse: alegerea (preferinţa pentru un produs) sacrifică achiziţionarea celuilalt produs.

Alegerile societăţii. Curba posibilităţilor de producţie

Din perspectiva economiei ca întreg, alegerea nu reprezintă modul cum se cheltuieşte venitul între alternative, ci cum se alocă resursele utile pentru producerea diferitelor bunuri şi servicii necesare societăţii.

Curba posibilităţilor de producţie arată diferite combinaţii de outputuri necesare producerii a două bunuri sau două categorii de bunuri.

Explicarea modelului se bazează pe următoarele premise:

1) toate resursele productive ale economiei sunt pe deplin utilizate;

2) în economie există doar două bunuri (sau două categorii de bunuri);

3) resursele pot fi substituibile (interşanjabile);

4) economia este privită pe termen scurt (cantităţile şi calitatea sunt fixe, iar tehnologia nu se modifică).

Frontiera posibilităţilor de producţie (F.p.p)

Sursa: Exemplul, interpretarea, tabelul şi graficul au fost preluate din Ryan C. Amache, Holley H. Ulbrich – „Principles of Microeconomics”, fifth edition, South-Western Publishing Co.1992, cap. 1, pag. 6-13

Linia PR = toate combinaţiile posibile între cele două producţii, într-o economie care utilizează complet toate resursele.

- Punctele A şi B reprezintă combinaţii diferite. - Punctul C reflectă o posibilitate de producţie, dar fiind în interiorul lui POR constituie o insuficientă utilizare a resurselor. Număr de P proiectile ∗A ∗B∗C 0 RGrâu (tone)

Toate punctele de pe PR sunt preferabile