Microeconomie

CAPITOLUL 1 ECONOMIA - FORMĂ A ACŢIUNII UMANE

Nevoi şi resurse. Problema fundamentală a economiei –alegerea.

Economia, că ştiinţă, studiază modul în care oamenii identifică, atrag şi utilizează resursele rare în vederea satisfacerii trebuinţelor umane/ nevoilor umane.

Deci se poate spune că, la baza oricărei activităţi economice stă satisfacerea nevoilor umane. În accepţiunea generală, nevoile sau trebuinţele umane desemnează situaţiile de privaţiune însotite de dorinţa de a face să dispară aceste situaţii. Lipsa – nevoia nesatisfacută – generează dorinţa de satisfacere a acestei nevoi.

Nevoile umane sunt preferinţe, dorinţe, aşteptări ale oamenilor de a avea, de a-şi însuşi bunuri.

Nevoile umane sunt influenţate de :

- nivelul de dezvoltare al individului- condiţionare subiectivă ;

- nivelul de dezvoltare a societăţii (nivelul dezvoltarii economico-sociale a ţării)- condiţionare obiectivă.

Clasificarea nevoilor:

a) În funcţie de cele trei dimensiuni ale fiinţei umane (biologică, socială, raţională) nevoile pot fi clasificâte in:

- nevoi fiziologice - care ţin de existenţa fiecărui om în relaţia să cu mediul natural (nevoia de hrană, somn etc).

- nevoi sociale/ de grup – sunt acele nevoi ce sunt resimţite de oameni ca membri ai diferitelor grupuri (de exemplu: nevoia de prietenii stabilite pe baze de interese comune).

- nevoi raţionale/ spiritual-psihologice – sunt acele nevoi care decurg din trăsăturile interioare ale oamenilor şi care devin importante pe măsura evoluţiei personale (de exemplu: nevoia de perfecţionare profesională).

b) În funcţie de gradul de dezvoltare economică, de nivelul de cultură şi de civilizaţie, nevoile pot fi grupate în:

- nevoi de bază/ inferioare

- nevoi complexe/ superioare

c) Dupa Maslow nevoile se pot clasifica în:

- nevoi biologice – de hrană, adăpost, somn;

- nevoi de securitate – de asigurare a integritaţii fizice şi psihice, a securităţii sociale;

- nevoi sociale – de afiliere la diferite grupuri, de comunicare interpersonală, de integrare în diferite grupuri sociale;

- nevoi psihosociale – de stimă, de prestigiu, de afirmare personală şi profesională;

- nevoi de autorealizare – de cunoaştere, de dezvoltare personală, de creativitate.

Aceasta ierarhizare a nevoilor în viziunea lui Maslow a fost sintetizată, aşa cum este cunoscută în literatura de specialitate, în piramida trebuinţelor lui Maslow. Baza piramidei este reprezentată de nevoile biologice, ceea ce înseamnă că aceste nevoi sunt cele mai numeroase şi, în acelaşi timp, că fără satisfacerea acestor nevoi nu se poate trece la satisfacerea unor nevoi superioare. Vârful piramidei este reprezentat de nevoile de autorealizare. Maslow a considerat că aceste nevoi practic nu pot fi satisfăcute niciodată, deoarece prin evoluţia să omul are aspiraţii din ce în ce mai ridicâte.

Nevoile umane şi implicit satisfacerea lor reprezintă impulsul şi scopul oricărei activităţi umane. Fără a există o nevoie, nu există impulsul satisfacerii altei nevoi şi, deci, nu va exista nici un scop al unei activităţi sau acţiuni umane.

Nevoile umane au o serie de trăsături/ caracteristici, fiecare din aceste trăsături reprezentând principii economice esenţiale. Aceste caracteristici sunt:

- nevoile umane sunt dinamice în sensul că pe măsura dezvoltării individului şi societăţii sistemul nevoilor se modifică

- nevoile umane sunt nelimitate că număr. Apariţia de noi nevoi şi “căutarea” continuă de satisfacere a acestora, a reprezentat şi reprezintă motivaţia progresului şi creşterii gradului de civilizaţie.

- nevoile umane sunt limitate în capacitate în sensul că satisfacerea unei nevoi presupune consumarea unei anumite cantităţi dintr-un bun. Pe măsură ce nevoia este satisfacută scade intensitatea dorinţei de satisfacere a acelei

- nevoile umane sunt concurente în sensul că unele nevoi se extind în detrimentul altora, că se înlocuiesc sau se substituie între ele.

- nevoile sunt complementare adică evoluează în sensuri identice (de exemplu: pentru un fumător nevoia de a consuma o cafea este însoţită, cel mai adesea, şi de nevoia de a consuma o ţigară).

- orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere dar va reapărea în timp la perioade diferite de timp.

Transformate în mobiluri ale activităţii sociale, nevoile devin interese.

Interesele economice reprezintă manifestări conştientizate ale nevoilor umane care devin scopuri/ mobiluri ale activităţii şi care determină anumite comportamente în vederea dobândirii bunurilor necesare satisfacerii nevoilor.

Ca şi nevoile, interesele economice pot fi clasificâte in:

- interese – personale, de grup, generale;

- interese – publice, private;

- interese-sectoriale/locale,regionale,naţionale, internaţionale.

Deci putem spune că nevoile umane se pot satisface prin intermediul activităţilor/ acţiunilor umane care au la bază anumite interese. Dar în realizarea activităţii lor, oamenii trebuie să aibă în vedere nu numai scopurile, ci şi resursele de care dispun şi care pot fi utilizate în vederea atingerii scopurilor urmărite.

Resursele reprezintă totalitatea elementelor pe care omul le foloseşte în activitatea să pentru satisfacerea nevoilor.

Resursele de care dispune societatea pot fi :

- resurse primare;

- resurse derivate.

Resursele primare cuprind resursele naturale şi resursele umane; se mai numesc şi resurse originare.

Resursele naturale sunt acele elemente procurate din natură. Natura oferă direct sau indirect elementele necesare existenţei omului şi progresului societăţii.

Resursele umane contribuie la desprinderea resurselor naturale din mediul lor şi folosirea acestora în activitatea economică. Resursele umane ale unei ţări deprind de factorul demografic, de calitatea şi structura populaţiei.

Resursele derivate sunt formate pe baza resurselor naturale şi potenţează eficienţa cu care sunt utilizate toate celelalte resurse. Acestea sunt la rândul lor:

- materiale (echipamente, instalaţii, clădiri);

- umane (potenţialul inovaţional, stocul de învăţământ).

Din punctul de vedere al duratei folosirii lor resursele naturale pot fi:

- neregenerabile/ epuizabile (zăcăminte de minereuri, gaze);

- regenerabile (apa, aer).